"Noe şi familia sa"

Categorie: Familia crestina
 

În zilele lui Noe, nedreptatea şi faptele violente ale oamenilor erau mari. De aceea Dumnezeu a decis să distrugă omenirea printr-un potop. Dar El nu a făcut acest lucru fără să-i avertizeze înainte pe oameni. În îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu a acordat încă 120 de ani pentru pocăinţă şi întoarcere la El. Petru scrie despre îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu care aştepta în zilele lui Noe (1. Petru 3:20 ). Din nefericire, nu s-a schimbat nimic.

În comportamentul său, Noe s-a dovedit o mare excepţie, în comparaţie cu contemporanii săi. El era un bărbat drept şi fără cusur; el umbla cu Dumnezeu la fel ca Enoh înaintea lui. Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Oferta de har a lui Dumnezeu s-a îndreptat însă nu numai spre Noe, ci ea a fost şi pentru „casa lui“, pentru soţia sa şi pentru copiii săi. „Tu şi casa ta“ este o expresie des întâlnită în Biblie. Dumnezeu doreşte să salveze nu numai persoane individuale, ci case şi familii. Când Dumnezeu a lăsat să vină judecata asupra Sodomei, a decis să-l salveze pe Lot. Când au venit îngerii pentru a distruge cetatea, i-au spus lui Lot: „Pe cine mai ai aici...“ Ei au numit în primul rând chiar pe ginerii acestuia. Lot s-a dus şi i-a chemat să vină cu el, dar ei s-au împotrivit să fie salvaţi şi au murit. Dumnezeu a vrut să salveze întreaga familie a lui Lot.

Noe a primit un cuvânt din partea lui Dumnezeu şi a pregătit în teamă de Dumnezeu o corabie pentru salvarea casei sale. Când corabia a fost gata, Domnul a spus: „Intră în corabie tu şi toată casa ta“ (Geneza 7:1 ). Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. Toţi au fost salvaţi. Aceşti fii şi aceste fiice erau toţi oameni maturi, aproape de vârsta de o sută de ani! Cât de diferit a fost comportamentul lor faţă de cel al ginerilor lui Lot!

În Fapte 16 citim întâmplarea despre temnicerul din Filipi. El a strigat plin de teamă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit“, iar răspunsul a fost: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta“ (Fapte 16:31 ).

Pentru Noe şi familia sa, corabia a fost singurul mijloc de salvare; pentru temnicer şi casa sa, credinţa în Isus Hristos a fost singurul mijloc de salvare. „În nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu este sub cer niciun alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiţi“ (Fapte 4:12 ). Cât de minunat este când întreaga familie, tata, mama şi copiii se pot bucura prin credinţa în Hristos Isus de mântuirea lui Dumnezeu!

Fiii lui Noe nu au fost salvaţi prin credinţa tatălui lor, ci pentru că ei înşişi au intrat în corabie în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Este un mare privilegiu să ai părinţi credincioşi şi să cunoşti de tânăr Evanghelia. Dar nimeni nu trebuie să considere că pe baza exemplului şi a învăţăturilor părinţilor credincioşi va fi salvat. Harul nu este ereditar. Numai pe baza credinţei perso-nale poţi fi salvat.

În epistolele lui Petru, Noe este numit un predicator (2. Petru 2:5 ). Despre el este valabil şi ceea ce citim în 1. Petru 1:11 , şi anume că Duhul lui Hristos era în el. Prin acest Duh, Hristos a predicat şi prin Noe duhurilor care sunt în închisoare, care au fost odinioară neascultătoare (1. Petru 3:18-20 ).

Din epistola lui Iuda ştim că Enoh a profeţit, iar din epistola lui Petru ştim că Noe a predicat. La ambii, umblarea în teamă de Dumnezeu a fost asociată cu prorocie şi predică în public. Astfel, şi Pavel a putut să-i îndemne pe credincioşi să facă ceea ce au văzut la el şi au auzit de la el. Aşa să fie şi la noi.

După potop, Dumnezeu a încheiat un legământ cu Noe şi cu urmaşii săi. Semnul acestui legământ este curcubeul în nori. Omul îşi poate îndrepta privirea spre acest curcubeu şi să găsească mângâiere când nori negri se adună. Cunoaştem cu toţii în practică norii ameninţători, care pot fi atât de înfricoşători: boală, strâmtorare, nenorocire şi multe altele. Dar în nori putem privi curcubeul care vorbeşte despre o speranţă vie. Aceasta este Hristos, în care toate promisiunile lui Dumnezeu sunt valabile. Dar nu numai noi privim la curcubeu; Dumnezeu a dat asigurarea că El de asemenea vede curcubeul şi nu Îşi uită promisiunea.

Noe a zidit un altar Domnului şi a luat din toate animalele curate şi din păsările curate şi a adus o jertfă de ardere-de-tot pe altar. Aici este vorba pentru prima dată despre un altar. Jertfa a fost, la fel ca toate jertfele amintite în Geneza, o ardere-de-tot. Celelalte jertfe sunt numite în Levitic şi arată în imagine însemnătatea bogată şi diversificată a jertfei lui Isus Hristos. Despre aceasta citim în Noul Testament în mod deosebit în epistola către Evrei.

Când a simţit mirosul plăcut, care se ridica de pe altar, Dumnezeu a zis în inima Sa: „Nu voi mai blestema din nou pământul...“ (Geneza 8:21 ). Acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că Noe şi ai săi ar fi devenit oameni mai buni în corabie. Ei erau exact aceiaşi, cum ne arată versetul 21. Dar Dumnezeu a decis să lase să acţioneze harul pe baza jertfei pe care a adus-o Noe şi despre care El şi-a exprimat plăcerea.

La fel ca toate jertfele, şi aceasta indică spre jertfa adusă de Isus Hristos pe crucea de la Golgota. Acolo, El S-a adus ca jertfă fără cusur lui Dumnezeu (Efeseni 5:2 ). Prin această jertfă, Dumnezeu a fost deplin satisfăcut şi proslăvit. Jertfa pe care a adus-o Hristos, a avut ca prim scop proslăvirea lui Dumnezeu. Dar a fost adusă şi pentru noi. Doar pe baza acestei jertfe, Dumnezeu Şi-a putut găsi plăcerea şi în noi. După întoarcerea noastră la Dumnezeu nu am devenit o rasă umană înnobilată faţă de cei care nu cred.

Parcă văd această familie salvată, graţiată stând în jurul altarului! L-aş numi un altar de familie. Cunoaştem şi noi în familie un astfel de altar? Desigur, nu mă refer în sensul literal. Întrebarea mea este dacă avem un timp pentru a ne strânge ca părinţi şi copii în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a fi mângâiaţi şi învăţaţi de el. Îi mulţumim împreună pentru binecuvântările Sale? Ne rugăm unii cu alţii şi unii pentru alţii? Dacă facem acest lucru, nu va rămâne fără rod bogat. Ca soţ şi soţie ne vom respecta şi iubi unul pe altul, iar pentru copiii noştri vom fi un exemplu, ca şi ei să înveţe să se iubească unii pe alţii şi să poarte de grijă unul de altul. Dacă ne lăsăm amăgiţi de tot felul de activităţi, de serviciu, de şcoală şi de obligaţii şi neglijăm slujba pentru Dumnezeu, urmările negative se vor arăta. Oare nu aceasta este cauza pentru care viaţa de familie poartă atât de puţin caracterul unei familii creştine?

Istoria lui Noe şi a familiei sale în continuare ne este prezentată în Geneza 9:8-29 . Ce situaţie apare în familia graţiată! Tatăl eşuează, din nefericire, ca model. Din lipsă de autostăpânire, se îmbată. Se pune în cort pentru a dormi adânc după beţie. Mai pot aştepta părinţii, când dau un exemplu atât de rău, respect şi consideraţie de la copiii lor? Fiul cel mai tânăr arată clar dispreţ. Ceea ce a văzut, povesteşte cu un fel de plăcere fraţilor săi.

Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu-i învaţă pe copii să-i onoreze pe părinţi pentru că o merită. Ei au primit de la Dumnezeu autoritate, care trebuie să fie respectată de copii, chiar dacă le vine greu.

Ham este pedepsit, iar pedeapsa este împlinită în fiul său Canaan. Sem şi Iafet sunt întristaţi de comportamentul tatălui lor. Dragostea acoperă totul. Ei arată această dragoste şi consideraţie şi sunt răsplătiţi cu binecuvântarea pe care le-o dă tatăl lor.

sursa: https://comori.org/