"Lot şi familia sa"

Categorie: Familia crestina
 

(Geneza 11 .31; 12.4, 5; 13; 14; 18 şi 19)

Istoria acestei familii este una dintre cele mai triste relatări din Biblie. Când Avram şi Sarai au plecat din Haran, l-au luat cu ei şi pe Lot. Era un nepot al lui Avram. Probabil, era încă necăsătorit şi era considerat astfel ca aparţinând de casa lui Avram. Lot a făcut împreună cu Avram toate călătoriile, chiar şi cea în Egipt. Acolo a obţinut o turmă şi a devenit proprietar independent de turme, dar a rămas în imediata apropiere a lui Avram. Când a apărut ceartă între cele două grupe de păstori, Avram a propus să se despartă. Lot nu l-a lăsat pe unchiul său să aleagă, aşa cum s-ar fi cuvenit, ci a ales pentru sine ţinutul roditor al Iordanului. A plecat spre răsărit şi şi-a întins corturile până la Sodoma, deşi ştia că oamenii de acolo erau răi şi mari păcătoşi înaintea lui Dumnezeu.

Mai târziu s-a aşezat în cetate. A împărtăşit soarta locuitorilor cetăţii şi a devenit un prins al împăratului Chedorlaomer. Avram a intervenit şi l-a eliberat. În ciuda acestei lecţii serioase, Lot s-a reîntors în Sodoma, unde şi-a câştigat chiar un loc printre demnitarii cetăţii. El „şedea la poartă“, locul în care se exercita conducerea (Geneza 19 ).

Putem probabil presupune că şi-a găsit soţia în Sodoma. Ea era foarte legată de această cetate, iar mai târziu nu s-a putut despărţi de cetate. Astfel, Lot a devenit un cetăţean cu domiciliu stabil în această cetate, în timp ce Avraam locuia cu ai săi în corturi şi avea părtăşie cu Dumnezeul Său la altar.

Ce contrast între cele două familii! Cine era mai fericit? Această întrebare cere un răspuns. Ceea ce scrie apostolul Petru în a doua sa epistolă este foarte semnificativ: „şi, după ce a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodomei şi Gomorei, le-a condamnat la pieire, dând un exemplu celor care ar trăi fără evlavie; şi l-a salvat pe dreptul Lot, cel foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi (pentru că acel om drept, locuind printre ei, prin vedere şi auzire, îşi chinuia zi după zi sufletul drept, cu faptele lor fără de lege)...“ (2.6-8). Cum a rezistat acel bărbat acolo? Dar el nu este singurul. Gândirea lumească şi alegerea unui partener de viaţă greşit pot şi acum să aibă o influenţă fatală asupra unui credincios.

Dacă citim Geneza 19 , observăm care erau cele mai mari păcate în Sodoma. Se pare că în acea cetate, homosexualitatea nu era o excepţie, ci devenise o obişnuinţă generală printre bărbaţi. Suntem confruntaţi aici cu o temă foarte actuală a zilelor noastre. Într-o carte despre căsnicie şi viaţa de familie, acest subiect nu poate rămâne neamintit, chiar dacă nu putem intra în toate problemele etice şi sociologice. Ne limităm la ceea ce spune Scriptura despre acest subiect. Geneza 19 şi 2. Petru 2 vorbesc foarte clar despre aceasta.

Şi Pavel a scris în legătură cu acest subiect. În Romani 1:24-27 vorbeşte despre „necurăţie, ca să-şi dezonoreze trupurile între ei înşişi, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat pentru totdeauna! Amin. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice; pentru că şi femeile lor au schimbat întrebuinţarea naturală în cea împotriva naturii; şi în acelaşi fel şi bărbaţii, părăsind întrebuinţarea naturală a femeii, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, făcând lucruri de ruşine şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită abaterii lor.“

Gândul auzit în prezent în multe locuri este acela că în cazul homosexualităţii nu este vorba de păcat, ci că aceşti oameni sunt „altfel“ din naştere. Mulţi din zilele noastre refuză să considere păcat degenerările cu care a fost confruntat Lot în Sodoma şi spre care indică Pavel în textul citat. Ei spun: „Oamenii sunt altfel şi trebuie să aibă libertate deplină pentru a-şi trăi felul lor de a fi altfel.“

Urmarea acestei argumentaţii ar fi că şi incendiatorii şi cleptomanii ar trebui lăsaţi să-şi facă de cap; incendierea şi furtul lor rezultă numai din faptul că sunt altfel! Dar aceasta ar duce la daune materiale mari, iar cauzarea de daune materiale pare să fie mult mai gravă decât cauzarea dezastrului moral.

Predicatorii, învăţătorii şi educatorii se pot acum declara nestingheriţi de partea acestui alt fel de a fi şi să trăiască în public conform acestui fel de a fi. Cei maturi şi copiii sunt expuşi acestor influenţe. Situaţia devine la fel ca în Sodoma. Când Lot nu a vrut să facă ceea ce făceau ceilalţi şi a dorit să-i protejeze pe vizitatorii săi, i s-a spus: „Acesta a venit să locuiască aici temporar şi mereu este judecător“ (Geneza 19:9 ). El trebuia să fie adus la tăcere. Cine vorbeşte acum contra acestei teorii şi practici îngrozitoare trebuie să fie discriminat şi adus la tăcere. Nimeni nu se îndoieşte de faptul că există oameni care s-au născut cu anomalii corporale şi spirituale. Trebuie salutat faptul că există instituţii şi oameni care se implică în mod deosebit pentru astfel de oameni. Dar în Sodoma nu era vorba de alt fel de a fi firesc, ci despre degenerare. Această apariţie o vedem şi astăzi. Odinioară, acest păcat se făcea în ascuns şi era condamnat în public. Acum, o minoritate în creştere pledează în public pentru „dreptul“ ei şi ameninţă temelia unei societăţi, în care şi creştinii au libertatea să trăiască după principiile biblice. Să păstrăm în cinste principiile căsniciei şi să avertizăm cu privire la toate învăţăturile şi practicile care le-ar putea periclita!

La rugăciunea lui Avraam, Dumnezeu a dorit să-l salveze pe Lot. Dar pentru aceasta trebuia să o rupă cu locuitorii acelei cetăţi şi să plece din Sodoma. În această ofertă a fost inclusă şi familia lui Lot. Şi aici găsim expresia „tu şi casa ta“, la fel ca la Noe şi în multe alte locuri. De casa lui Lot ţineau soţia lui, copiii lui şi soţii/soţiile acestora.

Noe a avut o anumită autoritate morală, încât familia sa formată din persoane mature a ascultat de el şi s-a lăsat salvată. La Lot a fost altfel. Ginerii săi nu au vrut să părăsească Sodoma. Au pierit din vina lor. Pentru Lot a fost o experienţă umilitoare să nu fie luat în serios de ei. Cu siguranţă, comportamentul său a fost motivul pentru aceasta. Ce lecţie serioasă pentru toţi taţii credincioşi!

Dar nici Lot nu s-a putut despărţi uşor de Sodoma. El a ezitat şi îngerii au trebuit să-i prindă pe el şi pe ai săi de mână şi să-i conducă afară din cetate. Viaţa spirituală nesănătoasă din Sodoma l-a influenţat atât de mult, încât a fugit mai degrabă în cetatea mică Ţoar, decât în munţi, aşa cum i s-a spus la început.    

Cu soţia sa, lucrurile au stat şi mai grav. După ce a ieşit din cetate, nu s-a putut despărţi de ea. A rămas în spatele soţului şi a fiicelor ei, s-a uitat în urmă şi a devenit un stâlp de sare. Această privire înapoi era contra poruncii lui Dumnezeu (versetul 17) şi deci neascultare. Cu privire la judecata viitoare, Domnul Isus a rostit cuvintele grave: „Amintiţi-vă de soţia lui Lot“ (Luca 17:32 ).

Să ne gândim şi noi la ea! Unită cu un soţ credincios, chiar dacă un om duhovnicesc slab, acestei femei i-a fost oferită posibilitatea să fie salvată. Ea a ieşit din Sodoma, dar nu a ajuns la locul de salvare şi a devenit un stâlp de sare. Istoricul Flavius Josephus istoriseşte că acel stâlp de sare mai exista pe vremea sa.

Când a sosit în Ţoar, Lot nu a îndrăznit să rămână acolo, ci s-a refugiat în munţi şi a locuit într-o peşteră cu cele două fiice. Apoi s-a petrecut ceva foarte trist. Îmbătându-l pe tatăl lor, cele două fiice l-au condus la incest. Acesta este un păcat aflat şi la noi sub pedeapsă prin lege. Din nefericire, se pare că apare mai des decât este în general cunoscut.

Din această relaţie păcătoasă au rezultat moabiţii şi amoniţii, popoare care au făcut mult rău copiilor lui Israel. Vedem şi aici că răul se pedepseşte singur. Acesta este ultimul lucru care ni se spune despre istoria lui Lot şi a familiei sale. Este un tablou de avertizare, din care avem şi noi de învăţat astăzi.

Prin materialism şi conformarea cu lumea ne putem cauza atât nouă, cât şi familiei noastre, mari pagube spirituale. Aşezându-se în Sodoma, Lot s-a adus pe sine şi familia sa în mari pericole morale. Am văzut care au fost urmările.

Dar şi în locul în care am locuit dintotdeauna, pândesc nenumărate pericole. Pavel le atrăgea credincioşilor din Corint atenţia cu privire la acestea. Grecii cunoşteau expresia: „Trăieşti ca unul din Corint”, iar aceasta însemna a duce o viaţă rea, imorală.

Credincioşii nu puteau evita orice contact cu astfel de oameni. Dar Pavel avertizează totuşi cu privire la legăturile între credincioşi şi necredincioşi (2. Corinteni 6 ). În 1. Corinteni 15:33 spune: „Nu vă amăgiţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune!“ Câţi părinţi nu sunt atât de ocupaţi, încât nici nu ştiu unde şi cum îşi petrec copiii lor timpul liber. Nu ştiu ce prieteni au, ce citesc şi la ce pericole sunt expuşi.

Tocmai am auzit de un băiat de şaisprezece ani dintr-o familie de oameni credincioşi care a fost condus de prieteni falşi spre fapte păcătoase. Părinţii au fost îngroziţi de ceea ce s-a petrecut. Băiatul a avut mult de suferit. El s-a căit şi a rupt legătura cu acei prieteni. Şi părinţii s-au trezit, pentru că au fost vinovaţi din cauza neştiinţei şi a delăsării lor. Ei l-au lăsat prea mult pe fiul lor în voia sa. Acest rău poate fi întâlnit în familii mari şi mici. O solicitare prea mare la serviciu este adusă atunci ca scuză. Este aceasta valabilă înaintea lui Dumnezeu, care ne-a dat responsabilitatea pentru educarea copiilor noştri? Să privim la Lot, care a eşuat atât de mult, ca la un exemplu de avertizare!

sursa: https://comori.org/