Scumpul meu fiu, astăzi a sosit ziua la care ai visat mult, zi în care vrei să-ţi duci acasă soţia şi să-ţi întemeiezi căminul. În această zi însemnată aş vrea să stau câteva clipe de vorbă cu tine, să te privesc adânc în ochi şi să-ţi spun ce mă mişcă pe mine, mama ta, în ziua nunţii tale.
Ziua de astăzi îţi va dărui multe lucruri bune şi plăcute, fiul meu! Ani de zile ai dus o viaţă mai mult sau mai puţin singuratică. De la anii de şcoală şi în tot timpul studiilor tale, apoi prima perioadă de după angajarea ta şi până acum, ai trăit în singurătate, atât în interior, cât şi în exterior. Pe unde ai locuit, ai avut parte de iubire şi de prietenie din partea oamenilor, lucru pe care n-ai să-l uiţi; dar nu era casa ta. Nu îndrăzneai să-ţi exprimi nici o dorinţă. Vacanţele şi concediile pe care le-ai petrecut în casa părintească, erau totdeauna aşa de scurte, treceau aşa de repede!
De acum încolo va fi altfel, cu totul altfel. De acum vei avea căminul tău în care vei fi înconjurat de iubirea soţiei tale, care va căuta să-ţi împlinească dorinţele. Ce mare deosebire faţă de viaţa ta de până acum! Acum vei deveni stăpânul casei. De acum vei fi întrebat cum doreşti să fie un lucru sau altul. Acum o vei duce tot atât de bine ca şi în casa părintească, nu, mult mai bine.
Ziua aceasta îţi va dărui o mare fericire. Ia-o din mâna lui Dumnezeu cu mulţumire, fiul meu iubit! Mă bucur mult că ai ajuns cu bine la punctul acesta, că perioada de singurătate a trecut şi că începi viaţa în doi.
Nu uita însă că această zi înseamnă o jertfă pentru soţia ta. Desigur, ea face cu bucurie pasul de a te urma ca soţie în căminul vostru nou întemeiat. Totuşi, ce face ea este o jertfă. Ea îşi părăseşte părinţii sub a căror ocrotire a crescut şi se desparte de fraţii ei cu care a trăit atâtea ceasuri de bucurie. Ea părăseşte totodată şi casa noastră, în care i-am urat bun venit ca unei fiice iubite şi pe care am îndrăgit-o. Toate acestea ţin acum de trecutul ei. Viaţa i-a fost până acum aproape fără griji, aşa cum este viaţa tinerilor; de acum încolo, ea începe o viaţă de responsabilitate. În comparaţie cu viaţa din casa părintească şi chiar cu cea din casa noastră, va fi, cel puţin pentru început, o viaţă singuratică. De aceea, fiul meu, te rog din inimă:
Să fii delicat faţă de soţia ta!
Să ai faţă de ea o iubire nobilă, gingaşă, pentru ca să-i uşurezi începutul, nu tocmai uşor, şi să o faci fericită cât stă în puterea ta. Gândeşte-te mereu că lucrul de căpetenie nu este să fii tu fericit, ci să faci pe altul fericit. Aceasta este calea cea mai sigură şi cea mai bună, ca tu însuţi să fii fericit. Te rog să mă crezi!
Ştii bine că multe căsnicii nu sunt fericite. Din ce cauză? Cred că din două motive. Primul este că fiecare se bizuie pe sine şi crede că iubirea lui este aşa de mare, că îi va ajunge toată viaţa. Dar nu este aşa. Noi nu avem nimic în noi înşine. „Un om nu poate primi nimic, dacă nu-i este dat din cer“ (Ioan 3:27 ).
Tu poate îţi zici: Părinţii mei au avut o mare iubire unul faţă de altul, care a fost suficientă pentru ani de zile. Nu, te înşeli; dacă am avut o căsnicie fericită, aceasta din cauză că amândoi am fost adânc încredinţaţi că în noi înşine nu aveam nimic bun şi că nu putem face nimic prin noi. De aceea ne-am dus mereu înaintea Domnului şi i-am cerut să ne dea iubire unul faţă de altul. Râul lui Dumnezeu este plin cu apă. Din acest izvor, care nu seacă niciodată, putem lua întotdeauna, dacă aşteptăm şi cerem totul de la El. Cuvântul psalmistului este adevărat: „Încredinţează Domnului calea ta şi încrede-te în El; şi El va lucra“ (Psalm 37:5). Da, dacă-I încredinţăm calea noastră, dacă ne încredem în El, adică dacă aşteptăm şi cerem totul de la El, atunci El va lucra! Aşa a lucrat El în viaţa noastră, a părinţilor tăi, şi astfel nu aţi auzit niciodată un cuvânt rău de la tatăl vostru faţă de mine, încât s-a putut spune: iată o căsnicie fericită şi binecuvântată de Dumnezeu! Slavă Domnului, aşa a fost ani, zeci de ani, şi este! Dar aceasta nu a fost din cauză că noi am fi avut atât de multă iubire unul faţă de altul, ci numai din cauză că, dându-ne seama de neputinţa noastră, ne-am dus mereu înaintea Domnului Isus şi L-am rugat să ne dea iubire unul faţă de altul, iubire pe care am primit-o mereu din plinătatea Sa.
Faceţi şi voi la fel, şi atunci căsnicia voastră va rămâne păzită prin harul lui Dumnezeu, aşa cum a ocrotit-o El pe a noastră! Se spune că în orice căsnicie sunt zile cu soare şi zile cu ploaie. Dacă prin aceasta vrea să se spună că în căsnicie treci şi prin zile bune - de sănătate şi de odihnă - , şi prin zile grele - de boală şi de greutăţi - , atunci sunt de acord, pentru că în orice viaţă vin şi bucurii, şi dureri. Dacă însă prin aceste cuvinte vrea să se spună - şi aşa sunt interpretate cuvintele de unii - că în căsnicie trebuie să fie şi zile cu soare, adică de bună dispoziţie, şi zile cu ploaie, adică de lacrimi, de certuri şi de neînţelegeri, atunci eu nu mai sunt de acord cu aceste cuvinte. Dintr-o fericită experienţă ştiu că Domnul poate să păzească de astfel de „căderi“. Nu, căsnicia nu este un câmp cu cartofi care are nevoie şi de soare, şi de ploaie. Totuşi, numai prin har poate fi păstrată. De aceea îţi spun: nu aştepta nimic de la tine şi de la marea ta iubire, nu aştepta nici de la soţia ta, ci aşteaptă totul numai de la Domnul. El poate, El are, El vrea şi El va face!
Al doilea motiv pentru care atâtea căsnicii sunt nefericite, este că cei doi au intrat în căsnicie cu iluzii. În timpul logodnei s-au văzut în general numai în haine de sărbătoare. Când erau împreună, mirele nu avea alte interese decât pentru mireasa lui. El îşi îndrepta toate gândurile către ea şi nu se mai gândea şi la ocupaţia lui; iar ea făcea la fel. În zilele când era vizitată, nu se mai gândea la gătit şi la spălat, sau la serviciul ei, ci era numai pentru mirele ei. În căsnicie este însă cu totul altfel. Soţul merge la serviciul lui. Lipseşte de acasă multe ore, iar când vine acasă, chiar şi acolo îl stăpânesc gânduri cu privire la serviciul lui şi vrea să vorbească cu soţia sa despre planurile şi preocupările lui, despre grijile şi temerile lui. Atunci, unele soţii se gândesc: „Ah, el nu mă mai iubeşte! Mereu îmi vorbeşte numai de problemele serviciului lui. Este aşa de plictisitor! Mi-am închipuit altfel căsnicia.“
Cum şi-a închipuit-o? A gândit că viaţa de căsnicie ar fi o prelungire a stării de logodnă. Dar în căsnicie nu este ca în perioada logodnei, deoarece pentru un bărbat meseria este lucrul cel mai important în viaţa exterioară. Lucrul acesta nu este bine lămurit pentru unele fete şi pentru unele tinere soţii. Un bărbat poate să uite durerea pricinuită de orice pierdere mult mai repede decât pierderea serviciului lui. Când îşi pierde serviciul, viaţa lui nu mai are aproape nici un rost. De aceea este o dovadă de lipsă de pricepere, când o soţie este egoistă şi nu înţelege însemnătatea pe care o are pentru soţul ei serviciul lui, care îi răpeşte atât timp şi îi stăpâneşte atât de mult gândurile. Tocmai aceasta este chemarea soţiei, ca să fie un ajutor pentru soţul ei, pentru ca el să poată să facă ceva de seamă în meseria lui, şi să-l ajute să-şi găsească în aceasta mulţumirea.
Desigur, tot aşa de greşit este când soţul nu manifestă nici un interes pentru lucrările soţiei lui, lucrări pe care ea trebuie să le facă toată ziua. Aceste lucrări nu sunt uşoare. Să faci mereu paturile, să ştergi mereu praful, să găteşti, să speli, să faci curăţenie şi să calci sunt lucrări care, în repetarea lor monotonă, trec peste priceperea bărbatului. Se cade însă să preţuiască aceste lucrări mici de fiecare zi şi să se arate mulţumitor pentru aceste tăcute şi mărunte griji. Ştii când tatăl tău, mergând undeva în Danemarca, a auzit cum danezii mulţumesc soţiilor lor pentru mâncare. El a adus şi în casa noastră acest obicei şi după fiecare masă spune: „Mulţumesc pentru mâncarea bună.“ Îţi spun că dacă este nevoie de mult timp lângă maşina de gătit, în timp ce bărbatul stă în biroul său răcoros, un astfel de cuvânt de mulţumire şi de recunoştinţă face mult bine. Este ca o picătură de ulei care unge roţile maşinii, pentru ca acestea să funcţioneze bine, fără să scârţâie.
În căsnicie pot să apară şi alte dezamăgiri. În timpul logodnei, fiecare a putut să-şi facă despre celălalt o imagine care nu corespunde tocmai cu realitatea. Fiecare a văzut în celălalt o fiinţă ideală, în care nu se găsesc greşeli şi slăbiciuni. Iar acum, în traiul lor împreună, unul vede că celălalt nu este decât un om plin de slăbiciuni. „Nu mi-aş fi putut închipui niciodată că ai putea să te comporţi aşa faţă de mine. Îmi făcusem altă părere despre tine.“ Dacă la aceste cuvinte se mai adaugă şi câteva lacrimi, atunci soţul este scos din sărite şi nu este de mirare că va zice:
- Nu mai umbla cu prostii! Lasă că nici tu nu eşti un înger!
- Ah, de nu m-aş fi măritat şi aş fi rămas mai bine la mama acasă!
- Dacă-ţi place mai bine la mama ta, n-ai decât să pleci la ea. Cine te ţine să faci chiar acum acest lucru?
- Aşadar, mă izgoneşti de acasă? O, ce nenorocită sunt!
În unele case se petrec astfel de scene. Ele pot să primejduiască foarte mult fericirea căsniciei, ba chiar să o nimicească. Care este cauza? Fiecare şi-a făcut o idee greşită despre celălalt, şi-a închipuit că are de-a face cu o fiinţă ideală, care de fapt nu există.
Dumnezeu să te ferească şi pe tine şi pe soţia ta de astfel de dezamăgiri! Oricât de drăguţă este soţia ta, totuşi ea nu este decât un om, tot aşa cum eşti şi tu. Voi aţi crescut în împrejurări deosebite, aşa că vieţuirea voastră acum împreună nu va fi un lucru de la sine înţeles sau un lucru uşor, ci unul care trebuie învăţat. De aceea este bine să nu intraţi în căsnicie cu idei greşite, ci cu rugăciune, pentru ca Domnul să vă dea în fiecare zi lucrurile de care aveţi trebuinţă.
Privind la începutul pe care îl faci în viaţa ta, îţi zic: Fii delicat cu soţia ta! Şi aceasta nu numai acum la început, ci în toată viaţa voastră.
Chiar şi celei mai bune gospodine i se întâmplă câteodată să nu-i reuşească o mâncare. Într-o clipă nepotrivită a venit vecina, sau factorul poştal, sau altcineva. Acest minut sau aceste minute au fost suficiente ca să se ardă mâncarea. Îi vine tare greu unei soţii tinere când i se întâmplă aşa ceva. Problema nu este chiar aşa de gravă, dacă soţul înţelege problema din punctul de vedere al soţiei. Atunci el nu o va mustra, ci mai degrabă o va consola. Sunt însă destui soţi care, în astfel de cazuri, se poartă în aşa fel ca şi cum soţia ar fi făcut aceasta numai din răutate. „De ce nu eşti atentă? Cine poate să mănânce o astfel de mâncare?“ Lacrimile, care de mai înainte stăteau gata să pornească din pricină că s-a ars mâncarea, încep acum să curgă fără să poată fi oprite.
Ei bine, dacă şi la voi se va întâmpla aşa ceva, atunci adu-ţi aminte de tatăl tău care în astfel de cazuri zicea: „Mâncarea este gustoasă! Te rog să-mi mai dai.“ Ai să vezi cât are să-ţi fie de recunoscătoare soţia ta, dacă într-un astfel de caz vei fi blând şi îngăduitor!
Fereşte-te ca nu cumva să verse lacrimi din pricină că tu te porţi neprietenos şi neîngăduitor faţă de ea! Dacă varsă lacrimi, atunci ele să fie lacrimi de bucurie, de recunoştinţă şi de fericire că a găsit în tine un sprijin. Dumnezeu să te ajute, scumpul meu fiu, ca soţia ta să verse numai astfel de lacrimi! Nu uita că pentru ea tu ţii loc de tată şi de mamă, de frate şi de soră, de patrie şi de casă părintească. Aceasta este o mare datorie şi înseamnă o mare răspundere. Dumnezeu să te ajute să o împlineşti cu bucurie!
Dă-i voie să aibă şi ea prietenele ei şi nu fi gelos când se întâlneşte cu o cunoştinţă. Gelozia este o patimă care caută cu râvnă ceea ce produce suferinţă! Nimic nu este aşa de vătămător ca gelozia. Ea face în inimi tăieturi adânci, care se vindecă greu. Omul se simte dispreţuit, când din gelozie i se fac mustrări. Se va întâmpla, desigur, ca soţia ta să stea vreodată de vorbă cu un bărbat; atunci fereşte-te ca nu cumva să ţi se strecoare în suflet un gând de gelozie sau un cuvânt de gelozie! Aceasta ar putea să aducă pagube neînchipuit de mari. Nici ţie nu ţi-ar veni deloc bine când cineva ţi-ar face o astfel de mustrare. Fereşte-te deci de această otravă care a distrus atâtea căsnicii fericite!
Nu fi gelos nici pe părinţii soţiei tale! Nu te supăra când scrie părinţilor ei sau când îşi arată dorinţa de a-i vizita. Dimpotrivă, bucură-te de acest lucru, căci binecuvântarea lui Dumnezeu vine peste copiii care îşi iubesc şi îşi cinstesc părinţii. Este un lucru aşa de trist că unii gineri fac glume proaste pe seama soacrelor lor. Nu mai este nevoie să-ţi spun că un credincios nu ia parte la astfel de vorbiri rele, pentru că ceea ce spune Scriptura despre iubirea de părinţi se aplică şi la iubirea de socrii. De aceea fereşte-te de a fi gelos pe socrii tăi, ba mai degrabă pofteşte-i pe la voi şi bucură-te când vin să vă vadă!
Fii deci delicat faţă de soţia ta! Apostolul Petru numeşte femeia „un vas mai slab“. Nu uita aceasta! Ţie îţi place foarte mult să mergi pe jos. Lucrul acesta l-ar face şi soţia ta, dar puterile ei nu sunt ca ale tale. Nu o face deci să obosească prea mult! Nu cere prea mult de la ea! Poate că ea nu-ţi va spune nimic în privinţa aceasta. Nu se va plânge că ceea ce îi ceri trece peste puterile ei, dar asta va fi cu atât mai rău. Ea se va încorda până nu va mai putea, până va cădea. Să nu ajungeţi acolo! Fii deci delicat cu ea!
Dacă se va ivi vreodată vreo neînţelegere între voi, atunci, te rog, să faci două lucruri: în primul rând, „să nu apună soarele peste mânia voastră!“ Acest sfat biblic este de cea mai mare însemnătate pentru căsnicie. Dacă s-a ivit ceva între voi, să nu intraţi în noapte cu acel ceva. Dacă nu faceţi aşa, răul se va adânci şi poate să aducă o lungă şi dureroasă înstrăinare. Dacă însă înainte de a începe noaptea căutaţi împreună faţa lui Dumnezeu în rugăciune, atunci neînţelegerea va dispărea ca ceaţa din faţa soarelui, căci în prezenţa Domnului nu poate să rămână nici o neînţelegere. Soarele neprihănirii alungă orice nor.
În al doilea rând, să nu spui niciodată nici o vorbă rea faţă de nimeni despre soţia ta! S-ar putea ca ea să-ţi dea vreodată motiv de nemulţumire, dar acest lucru să rămână ascuns. Să nu vorbeşti nimănui despre acest lucru! Dacă faci acest lucru, căsnicia ta îşi va pierde farmecul. Între tine şi soţia ta să nu fie nimeni. Este o jale când o soţie se plânge cuiva de soţul ei sau când soţul vorbeşte de rău pe soţia lui, chiar dacă face acest lucru faţă de prietenul său.
Poţi să-ţi închipui că tatăl tău a vorbit vreodată ceva rău despre mine sau eu despre el? Nu-i aşa că nici prin gând nu-ţi trece aşa ceva? Ei bine, aşa să fie şi în căsnicia voastră! Niciodată, nici un cuvânt rău despre soţia ta faţă de nimeni! Ai ceva de care să te plângi? Spune-i lui Dumnezeu şi nu omului!
Fii un adevărat stăpân al casei tale!
În această privinţă să te fereşti de două primejdii: să nu fi nici paşă, dar nici sub papuc! Este atât de urât când cineva se poartă ca un paşă dând mereu porunci. Să nu faci aşa! Dar să nu fi nici sub papuc, obligat să împlineşti orice dorinţă, chiar şi atunci când nu este corectă! Soţul care este sub papuc este omul de care râd toţi şi fac glume pe seama lui.
Calea de mijloc o arată Biblia. Soţul nu trebuie să stăpânească asupra soţiei, ci trebuie să stăpânească împreună cu soţia asupra nevoilor mari şi mici ale vieţii. Dacă el este regele, ea este regina, dar niciodată sclava sa. Lasă-te condus de iubirea gingaşă, pe care ţi-o recomand din inimă!
De azi înainte vei prelua asupra ta grija pentru soţia ta în ce priveşte viaţa ei pământească. În aceasta se cade să fii credincios şi să nu cauţi folosul tău. Soţia ta nu trebuie să se plângă niciodată că pentru ea nu ai timp. Dedică-i ei serile şi duminicile!
Ce frumos când seara veţi sta împreună, când ea va lucra un lucru de mână, iar tu îi vei citi ceva! Astfel de seri dau şi păstrează căsniciei farmecul ei de la început. Câte astfel de seri am savurat eu, când tatăl tău mi-a citit dintr-o carte bună!
Aşadar, dedică-i ei serile tale libere! Gândeşte-te cât de singură este ea când lipseşti tu de acasă! Atunci are să ţi se pară ca de la sine înţeles să rămâi seara cu soţia ta şi să contribui, printr-o adevărată părtăşie de simţăminte, ca serile să-i fie frumoase.
Dedică-i ei şi duminicile! După ce veţi lua parte la adorarea Domnului Isus şi la adunarea de vestire a Cuvântului Său, mergeţi împreună la plimbare pe câmp sau prin pădure! Arată-i frumuseţile ţinutului, toate locurile pe care le cunoşti şi-ţi plac! Ce plăcută amintire va fi toată săptămâna, buchetul de flori pe care l-aţi cules pe drum! Câte bucurii de acestea nu sunt? Priviţi viaţa şi din aspectul ei frumos!
Să nu socoteşti acesta ca un lucru secundar! Nu este aşa! Omul poate să-şi facă viaţa plictisitoare şi urâtă, dar poate să şi-o facă şi frumoasă şi interesantă, fără cheltuială. Totul depinde de atenţie şi amabilitate reciprocă.
Să-ţi mai dau şi alte sfaturi pentru viaţa exterioară? Da? Atunci ia de la mama ta şi sfatul acesta: dedică-i soţiei tale şi prânzul! Cunosc bărbaţi care la masă stau cu nasul în ziar. Ceea ce se petrece în lumea largă le este mai important decât ceea ce se petrece în lumea mică a casei lor. Poate că ai auzit expresia: „Casa mea este lumea mea“. Dacă acest lucru este adevărat, atunci se cade să laşi la o parte ziarul când stai la masă. Se găseşte altcândva timp şi pentru ziar. Dacă nu a fost cu putinţă să-l citeşti mai devreme, seara poţi să găseşti puţin timp şi pentru asta. Atunci, citeşte nu numai pentru tine, ci şi soţiei tale. Îmi făgăduieşti că n-ai să citeşti ziarul la masă? Dacă cineva s-a obişnuit să citească ziarul la masă, îi vine greu să se dezveţe de acest obicei. Când omul necăsătorit citeşte ziarul la masă, îl mai înţelegi, dar cel căsătorit să nu facă aşa niciodată.
În general, ia seama şi la îmbrăcămintea ta! Aştepţi ca soţia ta să vină la masă curat îmbrăcată. Obişnuieşte să nu vii murdar, nearanjat la masă! Dacă în ocupaţia ta ai avut vreo supărare, încearcă să n-o aduci cu tine acasă. Priveşte mai întâi spre Domnul, pentru ca El să împrăştie norii! Dar dacă totuşi îţi stă pe inimă, atunci să nu taci, deoarece altfel soţia ta îşi va spune: „Ce-o fi având azi? Doar nu i-am făcut nici un rău“, ci spune-i deschis pricina nemulţumirii tale, pentru ca să puteţi căuta amândoi faţa Domnului! Avem scumpa Sa făgăduinţă că dacă doi se învoiesc să ceară un lucru, le va fi dat.
Cu aceasta am ajuns la punctul care pentru mine este foarte important. Astăzi, inima îmi este aşa de plină. Aş vrea să-ţi mai spun unele lucruri, fiindcă inima mea de mamă doreşte atât de mult ca tu să fii foarte, foarte fericit. Aş vrea să-ţi iau pietrele din cale. Iată ce vreau să-ţi mai spun:
Fii un adevărat preot în casa ta!
Nu numai de pâinea zilnică şi pământească trebuie să îngrijeşti, ci şi de pâinea vieţii. De la început să faci rânduială creştină în casa ta! Gândeşte-te la cuvintele Scripturii: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea, învăţându-vă şi îndemnându-vă unii pe alţii cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har“ (Coloseni 3:16 ).
Citeşte la masă Biblia sau o carte care lămureşte Cuvântul lui Dumnezeu! Citeşte calendarul cum ai învăţat de mic copil! Apoi pune înaintea Domnului tot ce aduce cu sine ziua aceea, tot ce te priveşte pe tine şi pe ai tăi! Nu trebuie să citeşti Biblia numai la masă, ci şi personal, precum şi împreună cu soţia ta. Această citire şi rugăciune împreună uneşte sufletele. Aceasta o ştii bine şi nu mai este nevoie să ţi-o spun, deoarece de ani de zile obişnuieşti să faci aşa.
Adu-ţi mereu aminte de bunul sfat de a citi Biblia punându-ţi întrebări! Ştii că sunt două moduri de a citi Biblia: unul roditor şi altul neroditor. Cel mai răspândit mod este să i se citească lui Dumnezeu un capitol. Dar din acest mod de citire nu rezultă mare folos. Dacă după aceea omul ar fi întrebat ce i-a rămas din ce a citit, abia de ar putea să răspundă. În cazul acestui mod de a citi Biblia, omul ia în mână Biblia şi Dumnezeu este Acela care ascultă.
Este însă un alt mod de a citi Biblia, şi anume ca după fiecare verset să te întrebi: Am eu acest lucru? Ştiu eu asta? Sunt eu aşa? Dacă este citită Biblia în acest mod, atunci ea începe să ne privească cu ochi întrebători sau chiar să ne mustre: Nu ştii încă lucrul acesta? Încă nu ai lucrul acesta? Acum, Domnul ia în mână Cartea, iar noi suntem cei care ascultăm. După aceea putem să spunem în rugăciune: „Ah, Doamne, cât de mult se potriveşte Cuvântul Tău la mine şi cât de rău îmi pare de lucrul cutare! Unde m-aş putea duce, dacă nu aş ştii de îndurarea şi de iertarea Ta! Ah, Doamne, şi aceasta o pot primi din mâna Ta plină de dragoste! O, cât Îţi mulţumesc pentru aceasta!“ În modul acesta se naşte o binecuvântată stare de vorbă cu Domnul. Din acest fel de a citi Biblia rezultă multă binecuvântare.
Aproape era să uit. Apostolul nu vorbeşte numai să avem din belşug Cuvântul lui Hristos în noi, ci să şi cântăm. Este bine ca la citirile voastre să adăugaţi şi cântări creştineşti. Cântarea spirituală înalţă inimile şi le face primitoare pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Cântarea spirituală este şi o bună mărturie pentru cei din jurul nostru. Câţi oameni trăiesc fără nici o legătură cu Dumnezeu! O cântare creştinească ce răsună într-o casă este o bătaie a lui Dumnezeu la uşa inimii oamenilor. Poate cineva, auzind o cântare, îşi va spune: „Ei sunt fericiţi. Iată ce mare folos au ei din credinţa lor, pe când noi suntem aşa de amărâţi! E bine să fii credincios ca ei“.
De viaţa de căsnicie ţine şi mersul la adunare. Acest lucru îl ştii bine. Cartea Faptele Apostolilor vorbeşte lămurit de patru stâlpi: învăţătura apostolilor, legătura frăţească, frângerea pâinii şi rugăciuni. Duminica şi toată săptămâna capătă cu totul altă înfăţişare, dacă ai primit prin Cuvântul lui Dumnezeu putere nouă şi curaj nou pentru cele ce ai de făcut. Folosiţi de asemenea orice prilej ca să mergeţi la orele de părtăşie din adunare! Se ştie că legătura frăţească este şi ea un ajutor important. Cât de înviorat şi întărit este cineva, când cugetă împreună cu copiii lui Dumnezeu asupra Cuvântului lui Dumnezeu! De aceea frecventează cu fidelitate adunarea! Numai vreun motiv bine întemeiat să vă oprească să nu mergeţi la adunare.
Proorocul Osea spunea: „De aceea i-am cioplit prin proroci“. Aceasta este marea binecuvântare a Cuvântului care ni se vesteşte: el ne ciopleşte (sculptează), dă la o parte aşchiile vieţii îndărătnice. Toţi avem colţuri şi muchii care trebuie înlăturate. Unul se supără aşa de uşor, altul este sensibil la orice vorbă, altul are multe toane. Prin astfel de lucruri, care nu-i plac lui Dumnezeu, ne facem şi nouă, şi altora viaţa grea. De aceea trebuie înlăturate. Acest lucru vrea să-l facă Domnul prin Cuvântul lui Dumnezeu citit sau vestit în adunare.
De aceea lasă-te cioplit! Nu păstra ramuri ale unei vieţi îndărătnice! Poate cineva ţi-a făcut cândva un rău şi acum eul tău spune: „Nu mai vreau să am de-a face cu acela!“ Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Iertaţi-vă unii pe alţii, cum v-a iertat Dumnezeu în Hristos.“ Deci nu ţine astfel de ramuri, ci lasă-le de bunăvoie să fie cioplite şi spune: „Am nevoie, Doamne, să fiu cioplit; ciopleşte mai departe!“
Ia seama ca oricine intră în casa voastră să vadă că a intrat într-o casă de adevăraţi creştini! Lucrul acesta nu trebuie să se vadă numai din tablourile cu versete de pe pereţi, nu numai din rugăciunea de la masă, ci lucrul acesta trebuie să se vadă din toată purtarea voastră. Apostolul Pavel vorbeşte despre roada Duhului şi spune că ea este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, îndelunga-răbdare, bunătatea, credincioşia, blândeţea, înfrânarea. O, de s-ar arăta acestă roadă în viaţa şi în casa voastră, pentru ca oamenii care vin şi ies din casa voastră să rămână cu impresia că este bine să fii credincios, trezind în ei dorinţa de a deveni şi ei ca voi!
Cu deosebită luare-aminte se cade să fiţi când aveţi oaspeţi la masă. Feriţi-vă să vorbiţi despre alţii! Se face mult rău prin aceasta! Am citit undeva o vorbă: „Îmi este binevenit numai acela care nu vorbeşte despre alţii“. Iată o lozincă bună! Să nu aşteptăm acest lucru de la alţii, ci să-l facem noi mai întâi!
Fiindcă am ajuns să vorbesc de lucruri mai mărunte, voi adăuga încă un sfat. Dă-i soţiei bani pentru gospodărie nu în rate mici, ci lunar! Faceţi-vă socoteala cam cât cheltuiţi pe lună pentru gospodărie şi după aceea, dacă se poate, dă-i bani o dată pentru o lună! Unii soţi nu fac aşa. Ei dau soţiilor lor numai câţiva bani. Dar aceşti bani se cheltuiesc repede şi soţia trebuie să ceară din nou. „Iar bani? Doar ieri ţi-am dat ceva“. Astfel de cerşiri de bani dau naştere la neînţelegeri. De aceea să nu dai soţiei tale bani puţin câte puţin, ci, dacă se poate, pentru o lună. Pe soţia ta o sfătuiesc să însemneze într-un caiet tot ce cheltuieşte, pentru ca să poată da întotdeauna socoteală de modul în care a cheltuit banii.
Unele cheltuieli nu se pot micşora, ca de exemplu chiria sau impozitele; la altele însă, ca cele pentru haine, mâncare, se pot face unele economii, dacă te întinzi cât este plapuma. Dar să nu faceţi datorii! Vorba aceea: „Când datoriile mănâncă cu tine din farfurie, atunci răi musafiri ai“; aceştia îţi vor face viaţa neplăcută. Să nu fi dator nimănui! Să nu ai nici o factură neachitată! Meseriaşii şi negustorii au nevoie de banii lor. Dacă n-aveţi bani să faceţi un lucru sau altul, atunci mai aşteptaţi. Dar să nu faceţi datorii! Nu luaţi nimic pe datorie! Altfel, ajungeţi în greutăţi când vor veni cheltuieli neprevăzute care fac cu neputinţă achitarea datoriilor. Câtă vreme marfa nu este pe deplin achitată, ea este a negustorului.
Tot aşa, când faceţi o călătorie! Socotiţi întâi dacă aveţi cu ce să o faceţi. Dacă nu aveţi destui bani, rămâneţi acasă. Nimeni nu călătoreşte ca să facă economii. Însă când călătoriţi, nu vă enervaţi pentru fiecare ban pe care trebuie să-l cheltuiţi. Aceasta strică toată bucuria călătoriei. Dacă v-aţi hotărât să mergeţi undeva, să nu faceţi economie de unde nu trebuie. Dacă drumul costă mult, merită să se adauge plata pentru intrarea la un muzeu sau altceva interesant de văzut.
Aş vrea să-ţi atrag luarea-aminte asupra binecuvântării ce rezultă din a da pentru Domnul. Ştiu că şi până acum ai făcut acest lucru, dar ai fost necăsătorit şi n-ai avut cheltuieli mari. Ţi-a fost oarecum uşor. Dacă dai Domnului o parte din venitul tău, aceasta este o cale de a fi binecuvântat. Lucrul acesta l-am probat de ani de zile. Vei experimenta ceea ce scrie în Maleahi 3:10 : „Aduceţi toată zeciuiala în casa visteriei, ca să fie hrană în Casa Mea; şi puneţi-Mă la încercare acum prin aceasta, zice Domnul oştirilor, dacă nu vă voi deschide ferestrele cerurilor şi nu voi turna peste voi o binecuvântare până nu va mai fi loc pentru ea“.
Dar acum, la sfârşit, trebuie să-ţi mai spun ceva important. Permite-mi ca mamă să-ţi spun un cuvânt deschis despre viaţa conjugală, în sensul deosebit al cuvântului. În acest punct falimentează multe căsnicii. Părtăşia intimă dintre soţ şi soţie este o sărbătoare, iar sărbătorile nu se sărbătoresc toată ziua! Acest domeniu al vieţii conjugale se reglementează cel mai bine, mi se pare mie, când se află sub legea împărătească a dragostei. Aceasta înseamnă să ţii cont de celălalt. Îmbrăţişarea intimă din căsnicie trebuie să se facă numai când ambele părţi o doresc. Câteodată soţul îşi cere „dreptul său“ când soţia nu vrea. Aceasta este o greşeală faţă de dragoste. Pune acest domeniu de la început sub legea dragostei! Dacă întreaga viaţă trebuie să fie sub disciplina Duhului Sfânt, atunci în mod deosebit acest domeniu al vieţii conjugale.
La o conferinţă, generalul von Viebahn a spus: „Copiii lui Dumnezeu concep copiii lor cu rugăciune!“ Acest cuvânt dă lumină pentru tot domeniul. Nu în ameţeala simţurilor, ci în prezenţa lui Dumnezeu şi după cererea binecuvântării, copiii lui Dumnezeu vin împreună pentru a da naştere unui om. Ce lucrare plină de responsabilitate este aceasta! De aceea se cere să se lucreze şi cu sfinţenie, dar şi cu teamă în acest domeniu.
De aceea, fiul meu iubit, fii plin de atenţie în mod deosebit de la începutul căsniciei voastre! Se vor abate multe lucruri asupra iubitei tale, aşa de multe lucruri neobişnuite, aşa că, te rog, fii drăguţ şi precaut faţă de ea! În mod deosebit, ziua nunţii aduce aşa multă emoţie şi aşa multe lucruri noi pentru tânăra soţie, încât soţul nu trebuie să-şi impună dreptul său de soţ. Dacă dai ascultare acestor sfaturi, soţia ta îţi va fi recunoascătoare.
Mai multe nu vreau să spun despre aceasta. Iar acum mergi cu Dumnezeu, fiul meu iubit! Vino să ne rugăm încă o dată împreună, pentru ca Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să deveniţi fericiţi unul pentru altul! Apoi du-te la mireasa ta; ea te aşteaptă!
