"Ce nu a funcţionat în căsnicia lui David?"

Categorie: Familia crestina
 

Ce putem învăţa de la împăratul David cu privire la viaţa de căsnicie şi de familie?

Citind istoria lui David, aşa cum ne este ea prezentată în Biblie, vom observa curând că viaţa sa de căsnicie nu a funcţionat bine şi s-a anticipat nenorocirea. Acest bărbat „după inima lui Dumnezeu” a fost mai întâi dezamăgit şi înşelat de predecesorul său, împăratul Saul. Apoi, prin propriile sale decizii greşite, David a ajuns în alte probleme.

Circumstanţe dificile

Ne putem uşor imagina că atitudinea şi comportamentul lui David faţă de dragostea şi fidelitatea maritală au fost puternic lovite de maşinaţiile lui Saul. Acesta i-a promis lui David că îi va da de soţie pe fiica lui mai mare, pe Merab, dar apoi a dat-o altui bărbat. Ulterior i-a dat-o pe Mical, o altă fiică. Dar curând, Saul a pus repede şi cu forţa capăt acestei căsătorii ameninţând viaţa lui David.

Cât de deznădăjduit şi de dezamăgit a fost David cu privire la „instituţia plină de binecuvântări a căsniciei”, când a trebuit să fugă în acea noapte! Saul a adăugat la nedreptate, insulta când a dat-o apoi de soţie pe fiica sa Mical unui alt bărbat. Primele experienţe ale lui David cu căsnicia nu au fost deloc încurajatoare (1. Samuel 18 .17-19.12; 25.44).

Bănuiesc că mulţi oameni se pot identifica cu David în acest punct. Astăzi, mai mult de 50% din căsniciile din Statele Unite ale Americii sunt desfăcute; din acele perechi care rămân căsătorite, doar un procent foarte mic se consideră fericite în căsătorie. Chiar şi cele care s-au predat cu hotărâre Domnului şi ţin la principiile biblice ale căsătoriei pot fi dezamăgite, când căsnicia lor nu se apropie de ideile lor prea romantice despre căsătorie. De la societatea care ne înconjoară nu putem aştepta niciun ajutor. În loc să privim şi să judecăm problemele din punctul de vedere al responsabilităţii noastre, societatea actuală dă vina pe împrejurările în care trăiesc oamenii. Ea va fi de acord cu noi, dacă îl vom numi pe David (şi pe noi înşine) nişte victime neajutorate şi demne de milă.

Decizii false

Următoarea întâlnire a împăratului David cu o femeie ne descoperă o altă cauză a problemelor sale de căsnicie şi de familie: propriile sale decizii. Istoria o găsim în 1. Samuel 25 , când apare în prim-plan Abigail, o femeie frumoasă şi inteligentă. Înţelepciunea şi smerenia ei au împiedicat o ciocnire sângeroasă între David şi soţul ei, Nabal, iar pe parcursul acestei istorii, Abigail i-a câştigat lui David inima. Apoi Nabal a murit şi David s-a căsătorit cu Abigail.

Ce pereche minunată! Se părea că există toate premisele pentru o căsnicie model între doi oameni mari.

Dar David a stricat iarăşi lucrurile: „Şi David şi-a luat şi pe Ahinoam din Izreel; şi amândouă au fost soţiile sale” (1. Samuel 25 .43).

Această abatere de la voia lui Dumnezeu, prezentată clar în Geneza 2 .24, a condus la alte abateri. În mod paradoxal, succesul său mereu crescând ca viitor împărat a fost însoţit de o spirală descendentă în viaţa sa de familie. Când preluarea împărăţiei asupra întregului Israel şi Iuda era foarte aproape, David s-a căsătorit cu alte femei. În timp ce Dumnezeu îl întărea, iar David a recunoscut că Domnul l-a pus ca împărat peste Israel, şi-a luat alte ţiitoare şi soţii care i-au născut mai mulţi fii şi fiice (2. Samuel 3 .1-5; 5.10-16).

De ce subliniem mereu acest punct? În principal pentru a arăta că problemele în familie nu apar pur şi simplu, ci ele sunt cauzate: „Pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6 .7). Provenienţa noastră şi acele împrejurări pe care nu le putem controla, influenţează succesul şi binele mers al vieţii noastre de căsnicie mult mai puţin decât deciziile noastre cumpănite. Un bărbat din straturile sociale cele mai inferioare poate deveni un prinţ pentru Dumnezeu şi să aibă o viaţă de familie fericită, în timp ce alţii, care sunt născuţi în castelul dragostei şi al luxului, îşi pot alege nefericirea proprie. În cazul lui David, urmările deciziilor sale greşite au căzut asupra lui prin comportamentul trist al copiilor săi.

Înainte să privim mai îndeaproape aceşti copii, să privim scurt la lucrurile ruşinoase din viaţa lui David - relaţia păcătoasă cu Bat-Şeba (2. Samuel 11 ). Mulţi privesc sceptici şi uimiţi la comportamentul scandalos al lui David. Dar să privim o dată lucrurile ca o parte a unui mod de comportament moral trist. Privirea de pe acoperişul casei, adulterul cu Bat-Şeba şi uciderea soţului acesteia nu s-au petrecut atât de simplu. Ele erau urmarea firească, rodul unei atitudini poligame şi a unui stil de viaţă corespunzător acestei atitudini.

Urmări triste

Acest rod creşte din belşug în secolul nostru. Plăcerea a înlocuit dragostea. Egoismul a luat locul dăruirii faţă de o altă persoană. Unui tânăr care îşi îndreptăţea aventurile sale sexuale înainte de căsătorie, a trebuit să i se spună: „Tu nu ai iubit fata. Tu te-ai iubit pe tine şi pentru aceasta ai avut nevoie de ea.”

Noi, ca şi creştini, ar trebui să privim cu îngâmfare spre o astfel de murdărie morală şi să ne considerăm superiori? Nu ar trebui mai degrabă să cerem ajutor de la Domnul, ca El să întărească căsniciile noastre ca bastion contra atacurilor zilnice asupra gândirii şi a comportamentului nostru? Am învăţat deja că noi ne putem proteja căsniciile prin muncă dură şi abnegaţie, dar şi bazaţi pe fericire şi bucurie? Să nu ne lăsăm duşi de val, ci să ne amintim de ceea ce scrie în Biblie despre căsătorie conform gândurilor lui Dumnezeu!

David a plătit un preţ mare pentru deciziile sale greşite. Deşi s-a pocăit cu privire la acel păcat în legătură cu relaţia sa cu Bat-Şeba, iar Dumnezeu l-a iertat, copilul lor a murit (2. Samuel 12 ; Psalmul 51 ). Şi mai mult necaz i-au pricinuit lui David geloziile, intrigile şi atrocităţile copiilor săi maturi, urmaşi ai multelor sale soţii.

Amnon a necinstit-o pe sora lui vitregă, Tamar. Absalom (fratele adevărat al lui Tamar) l-a omorât pe Amnon. Ruptura dintre David şi Absalom cauzată de acest omor s-a arătat în înstrăinare, necaz, iertare cu jumătate de inimă şi la final în răscoala lui Absalom împotriva tatălui său şi apoi moartea sa. Chiar şi urcarea pe tron a lui Solomon (decisă şi acceptată de Dumnezeu) a fost tulburată de intrigile şi moartea fratelui său vitreg, Adonia (2. Samuel 13 - 18 ; 1. Împăraţi 1 - 2 ).

Lecţii utile

Ce putem învăţa din această istorie tristă despre viaţa de familie? Amintim patru puncte:

1. Dumnezeu ne-a comunicat în Cuvântul Său inspirat gândurile Sale minunate despre căsătorie şi familie. În măsura în care împlinim aceste gânduri ale lui Dumnezeu prin puterea pe care ne-o dă El, vom avea parte de relaţii fericite de familie. În caz contrar, dacă nu urmăm aceste sfaturi, deschidem uşa pentru evenimente nefaste în familiile noastre, aşa cum a făcut David.

2. Chiar dacă fiecare în parte are o relaţie bună cu Domnul, aceasta nu înseamnă că binecuvântarea şi succesul în familia respectivă vor veni automat de la sine. Multele caracteristici pozitive ale vieţii personale a lui David ca „om după inima lui Dumnezeu” şi chiar ca o imagine a lui Hristos, nu au prevenit eşecul mizerabil în familia sa.

3. Suntem răspunzători de deciziile pe care le luăm în viaţa noastră şi vom culege ceea ce am semănat. Nu avem voie să folosim împrejurările potrivnice ca scuză pentru un comportament greşit.

4. Totuşi, chiar şi eşecul nostru înaintea lui Dumnezeu poate fi schimbat în binecuvântare, dacă recunoaştem înaintea Lui greşelile noastre şi ne bazăm pe îndurarea şi fidelitatea Sa. Cântarea de laudă a lui David, pe care a compus-o odinioară, a izvorât mereu din inima sa când a îmbătrânit. La acest cântec a adăugat ultimele sale cuvinte - o legătură între pocăinţă cu privire la trecut şi speranţă cu privire la viitor. Privind spre domnia lui Mesia (urmaşul său după carne), David a vestit: „Cu adevărat, casa mea nu este aşa înaintea lui Dumnezeu! Totuşi, El a făcut cu mine un legământ pentru totdeauna, bine rânduit în toate şi statornic; pentru că aceasta este toată salvarea mea şi toată dorinţa” (2. Samuel 22 ; 23 .5).

Istoria lui David nu este inventată. Ea este adevărată. Ea nu se găseşte în Biblie pentru divertismentul nostru, ci spre învăţătura noastră, pentru mustrarea, îndreptarea şi instruirea noastră (2. Timotei 3 .16). Să învăţăm din această lecţie spre binele nostru propriu, spre binecuvântarea familiei noastre şi spre proslăvirea lui Dumnezeu!

sursa: https://comori.org/