Circuitul înstrăinării

Trezirea. Situatia in care ne aflam ne arunca in mijlocul unei artere de circulatie rutiera extrem de aglomerata. Claxoanele realitatilor cotidiene ne suiera permanent in urechi facandu-i pe unii sa-si piarda definitiv auzul pentru lucrurile de dincolo. Ici si colo un politist galactic ofera amenzi convertite in necazuri, spital, facturi neprevazute. Instinctul uman ajunge sa cunoasca dezvoltari de cote inalte mai ales in zilele acestea cand e ridicat la rangul aspiratiilor supreme. Ti se pare de necrezut? Arunca o simpla privire si vei vedea ca toate vitrinele de pe marginea acestei artere numita pamant prezinta printr-un colorit atragator lucruri care stimuleaza apetitul instinctual. Ca si un roi de albine care sboara frenetic in toate directiile ciocnindu-se una de alta, asa se zugraveste pe panza prezentului trairile dezorientate a chiriasilor de pe pamant. Traim cu totii impreuna si cu toate acestea atat de separati. Da, ai dreptate, instinctul de turma parca ne mai aduna uneori dar toate intalnirile lui se ascund dupa perdeaua unui carnaval de doua parale. In fond si la urma urmei ramanem separati. Ne intersectam prin moll-uri, judecatoriile patriei si locurile de pierzare. In rest traim separat, atat de instrainati unii de altii incat podul relationarii dintre generatii se zgaltaie din toate incheieturile atunci cand cineva isi pune talpa pe el. Credinta mioapa a timpului secular isi arunca sustinatorii intr-o stare de transa pe care doar sirenele starilor de alerta mai reuseste sa-i trezeasca.  Revin cu picioarele pe pamantul solid al invataturilor nepieritoare si te rog priveste impreuna cu mine cum arata un circuit al instrainarii. Vorbim despre trei personaje care poarta in buzunarul sufletului trei identitati care apar succesiv in planul istoriei divine; Avraam, Isaac si Iacov. Nu intru in detalii ci doar amintesc ca Avraam este prin excelenta personajul altarului (Gen.12:7-8; 13:18). Isaac este personajul fantanilor (Gen.26:18), iar Iacov este personajul pietrelor de aducere aminte (Gen.28:18; 31:45). Avraam avea altar iar altarul inseamna relatie si partasie cu Dumnezeu, Isaac avea fantani si asta inseamna resurse naturale si acoperirea unor nevoi fizice. Iacov avea stalpi de aducere aminte si asta nu simbolizeaza altceva decat niste monumente reci care vorbesc despre lucruri trecute. Priviti realitatea: daca bunicii nostri aveau altar parintii nostri si-au facut fantani – sau centre de caritate, orfelinate, aziluri, etc; iar noi nu facem altceva decat sa continuam acest circuit al instrainarii de Dumnezeu, pentru ca noi am ramas cu monumentele. Avem peste tot troite, amintiri religioase si biserici transformate prin atitudinea noastra in muzeu, muzeu pe care il vizitam macar de doua ori pe an, in rest aglomeram arterele circulatiei pamantesti. Ne mandrim cu monumente si eu intreb ce folos, daca am pierdut altarul comuniunii cu Dumnezeu?! Ce folos ca avem urechile pline de zgomot daca inimile ne sunt goale?! Inchei si cu mana indraznelii omenesti iti iau perna pe care ai adormit si strig: “TREZIREA“!