Placerile trupesti, unelte ale diavolului

Oamenii reprezintă apogeul creaţiei lui Dumnezeu. Suntem superiori oricărei alte creaţii a Lui. Şi totuşi, alergarea aceasta aproape zilnică a majorităţii oamenilor de a-şi satisface cu orice preţ plăcerile trupeşti, care devin în timp patimi, deci unelte ale diavolului, şi care ne înrobesc sufletele şi trupurile, ne îndobitoceşte tot mai mult.

Hai să vorbim despre sex şi îmbuibare, două dintre cele mai mari plăgi ale secolului nostru.

Dacă privim ce fac animalele, vedem că o dată sau de două ori pe an, femelele intră în perioada de călduri (în jur de zece zile), când atrag masculii, pentru a deveni gestante şi a naste pui. Şi atât. În restul anului, femelele nu se uită la masculi şi nici invers.

Ce fac majoritatea oamenilor acestui secol?...

Aleargă ca nebunii să se mai cupleze cu cineva nou, să experimenteze tot felul de senzaţii noi (cred ei că ar fi ceva nou). Se scoală dimineaţa cu gândul la sex, se culcă noaptea cu acelaşi gând. Când iubirea aceea pătimaşă, de la începutul unei relaţii, dispare (fie ea chiar şi într-o căsătorie) majoritatea oamenilor caută în altă parte, la alte persoane, satisfacţia aceea sexuală care le ocupă toate gândurile. Şi, tot aşa, unii ajung la desfrânare, incest, la pedofilie, la frecventarea prostituatelor etc. Sufletele cad în mâna diavolului şi acesta îi joacă cum vrea el. Pentru sex, mint, fură, unii chiar ucid, iar alţii, diavoli veritabili, fac bani de pe urma expoatării sexuale a altora.

Cum vi se pare o persoană cu astfel de “calităţi”? Mai este om? Mai este el “chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”? Nu, nu mai este. Acest fel de “om” este cu mult sub nivelul chiar al animalelor.

La fel se întâmplă şi cu plăcerea de a mânca, căci s-a ajuns ca mulţi oameni să trăiască pentru a manca, şi nu invers, şi astfel, prin patima îmbuibării, diavolul îşi face loc în inimile lor, (ba chiar îşi mai aduce şi alţi fraţi cu el).

De vină sunt şi bărbaţii, şi femeile, şi mass media…

Ce fel de societate este aceea, în care, de exemplu, tinerele îşi iau ca idoli, şi fac totul pentru a ajunge ca ei, persoane care îşi transformă trupul într-un mijloc de a ispiti,(sâni siliconaţi şi dezgoliţi aproape 100%, fără nici cel mai bun simţ, buze cărnoase, care le fac gurile ca nişte ventuze gata să-l înghită cu totul pe cel pe care-l sărută, etc..)? Şi aceasta pentru a avea diverse avantaje materiale prin cuplarea cu victimele lor.

Ce fel de societate este aceea în care o parte însemnată a mass mediei noastre, revistele şi jurnaliştii nostrii, posturi de televiziune (cei care se cred de o moralitate perfectă şi care cer respect) fac din aceste persoane VIP-uri şi ni le prezintă zile în şir la televizor, în reviste etc… Ei, care sunt formatori de opinie pentru noi şi copiii noştrii, iată ce formează, monştrii.

Trăim într-o societate în care se face bani din promovarea ispitelor. Revistele, programele TV, filmele, până şi desenele animate ispitesc. Bărbaţii ispitesc, femeile ispitesc, chiar şi copiii.

De ce? Pentru că în aceştia nu mai locuieşte Dumnezeu. El, însuşi diavolul, locuieşte în ei.

Cand un copil cu suflet curat primeste astfel de “mâncare”, întrucât asta vede la televizor, asta vede pe internet, (căci părinţii fac şi ei la fel, sau nu au timp de el, să-l educe), atunci se îmbolnăveşte şi el.

Ce se întrezăreşte de aici? O societate viitoare şi mai bolnavă.

Dragi părinţi, imaginaţi-vă copiii voştrii trăind într-o societate şi mai bolnavă, în care primează lupta pentru sex şi bani. Dacă vă place ceeea ce vedeţi, continuaţi aşa, dacă nu, faceţi o schimbare, întâi cu voi şi apoi cu familia voastră. Dacă vom face aceasta cât mai mulţi dintre noi, viitorul nu poate fi decât frumos.

Dar cum să ne schimbăm?...

Este simplu: El, Isus Hristos, ne-a arătat calea. Schimbarea începe cu voi înşivă. Transformaţi-vă, din robi ai păcatului, deveniţi purtători de Hristos.

Oricât ati fi de păcătoşi, ortodoxia, care este ştiinta vindecării sufleteşti, are leac pentru orice boală. Cereţi ajutorul unui preot şi vă va îndruma.

În procesul de desăvârşire spirituală, pe măsura eliberării de patimi, Duhul Sfânt capătă putere şi ajunge să stăpânească trupul, astfel încât ajungem să ne stăpânim pornirile pătimaşe ale trupului. Putem astfel să rezistăm ispitelor, astfel încât sănătatea noastră spirituală să nu fie compromisă. Şi astfel, încet, încet, vom uita de plăcerile trupeşti, căci alte bucurii sfinte vor pune stăpânire pe noi şi ne vor aduce satisfacţii spirituale mult mai mari şi mai plăcute.

Din Biblie învăţăm că Dumnezeu a creat barbatul şi femeia şi le-a spus să se înmulţească, apoi a binecuvantat căsătoria şi naşterea de prunci. De asemenea, învăţăm că împreunarea femeii cu bărbatul se face în scopul perpetuării speciei, dar şi pentru ca cei doi să nu cadă în ispită şi să păcătuiască.

Personal, cred că fiecare din acestea are etapa ei în timpul vieţii noastre. În procesul de desăvârşire duhovnicească, la căsătorie (adică în tinereţe) cei doi nu sunt suficient de desăvârşiţi, astfel încât trupul este cel care deţine conducerea. Astfel este posibilă naşterea de prunci.

Naşterea şi numărul de prunci trebuie făcut cu acordul ambilor soţi. În momentul în care ei hotărăsc că numărul de copii e suficient, personal nu cred că e un păcat dacă aceştia se înfrâneză în perioadele în care e pericol pentru femeie de a rămâne însărcinată. Apoi, o altă etapă, când Dumnezeu vine în ajutorul familie, întrucât, fiind în procesul desăvârşirii duhovniceşti, duhul prinde putere şi stăpâneşte trupul, dorinţa plăcerilor trupeşti dispare, iar ispitele nu mai zdruncină echilibrul duhovnicesc. Astfel, restul vieţii lor poate fi trăit în curăţie, lucru pe care şi apostolul Pavel, în scrisorile lui, l-a recomandat.

Pentru toţi care credem în El şi-L urmăm, adică ne desăvârşim în timpul acestei vieţi, Isus Hristos ne-a promis viaţa veşnică, chiar după moarte. Şi ne-a mai spus că, în rai, oamenii nu se mai căsătoresc, ci sunt ca îngerii în ceruri, deci fără plăceri trupeşti.

Înclin să cred că, dacă în rai nu simţim nevoia acestor feluri de plăceri, e bine să le înlăturăm şi din viaţa aceasta, întrucât nu aduc nimic benefic sufletului, iar scopul vieţii noastre este mântuirea sufletului.

Scăpăm astfel copiii noştrii cei dragi de un viitor nefast..

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Emilia Stelian

(o persoană care participă zilnic la "cursurile de sfinţire ale lui Dumnezeu")