Judecata şi pedeapsa păcătoşilor

În tot ce faci, gândeşte-te la sfârşit şi întreabă-te:

CUM MĂ VOI ÎNFĂŢIŞA ÎNAINTEA DREPTULUI JUDECĂTOR, CĂRUIA NIMIC NU-I ESTE ASCUNS, CARE NU SE LASĂ ÎNDUPLECAT PRIN DARURI, CARE NU PRIMEŞTE DEZVINOVĂŢIRI, CI VA JUDECA DUPĂ DREPTATE?

Păcătos nenorocit şi nesocotit, tu care tremuri de faţa mânioasă a unui muritor, cum si ce vei răspunde înaintea lui Dumnezeu, care ştie toate păcatele tale? Cum de poţi uita de tine însuţi până într-atât încât să trăieşti fără să te gândeşti la ziua judecăţii, zi în care nimeni nu se va putea dezvinovăţi şi nici nu va putea fi apărat de altul, ci fiecare îşi va purta povara sa; acum pot sa afle har lacrimile tale, acum poate să fie primit suspinul tău, acum căinţa ta îţi poate fi spre îndreptăţire şi-ţi poate sluji spre curăţire.

Pentru omul care, ocărât fiind, simte durere mai mult pentru păcatul aceluia care îl ocărăşte decât pentru necinstea ce i se face; care se roagă pentru vrăjmaşii săi şi iartă din inimă greşelile altora; care, supărând pe alţii, nu întârzie a-şi cere iertare; care mai degrabă se îndură de alţii decât se mânie pe ei; care se poartă aspru cu sine, ca sa supună carnea sa duhului său, pentru astfel de om, zic, viaţa aceasta este o încercare în care se curăţă ca aurul în cuptor. Acum, cât suntem în viaţă este timpul să scăpăm de lanţurile păcatului şi să ne curăţim de vina lor, şi sa nu amânăm acest lucru pentru mai târziu. Ah, mult ne înşală dragostea fără rânduială faţă de trup.

Căci pentru ce altceva va arde focul care nu se stinge, daca nu pentru păcatele tale? Şi cu cât mai mult porţi grijă de trup şi-i urmezi poftele, cu atât mai mult vei fi pedepsit şi cu atât mai grozav va fi chinul. În ce a păcătuit omul, în aceea va fi şi pedepsit. Ace de foc nu vor lăsa pe leneş să doarmă; foamea şi setea vor chinui pe lacom. În smoală topită în foc şi pucioasă vor fi cufundaţi desfrânaţii; iar pizmaşii vor urla de durere ca nişte câini turbaţi.

Fiecare păcat şi fiecare fărădelege îşi va avea chinul său. Ruşine şi ocară va cădea peste cel mândru; sărăcia va apăsa pe cel zgârcit. Un ceas de chin acolo va fi mai greu decât o sută de ani de cea mai aspră pocăinţă aici. Aici lucrul încetează din când în când şi putem sa ne mângâiem cu prietenii; acolo însă, pentru cei osândiţi nu este nici o odihnă şi nici o mângâiere. Plâge-ţi dar acum păcatele şi pocăieste-te acum, pentru că în ziua judecăţii să ai îndrăzneala şi bucuria celor sfinţi. Atunci cei drepţi vor sta cu mare îndrăzneală în faţa celor ce i-au asuprit şi batjocorit. Cel ce se supune acum cu smerenie la judecata oamenilor, se va ridica atunci să judece. Atunci cel sărac şi smerit cu inima va avea o mare îndrăzneală, iar pe cel mândru cutremurul îl va apuca.

Atunci se va vedea că acela a fost înţelept în lumea aceasta care a înţeles să fie socotit nebun pentru Cristos şi gunoiul lumii acesteia. Atunci orice necaz suferit cu răbdare va dobândi o faţă veselă; şi orice nelegiuire îşi va închide gura. Atunci evlavia va sălta de bucurie, iar necredinţa va fi sfâşiată de întristare. Atunci răstignirea omului vechi va aduce mai multă bucurie decât orice alinare a lui aici pe pământ şi orice desfătare. Atunci haina groasă a celor drepţi va străluci, iar cea de mătase a celor păcătoşi se va întuneca. Atunci căsuţa proastă a săracului, în care locuia sfinţenia, va fi mai de preţ decât palatul în care a locuit păcatul. Atunci se va vedea că răbdarea statornică a putut mai mult decât toată puterea lumii; iar răbdarea statornică a putut mai mult decât toată puterea lumii; iar ascultarea simplă va fi mai lăudată decât toată înţelepciunea lumii.

Atunci cugetul bun şi curat va aduce mai mare bucurie decât toată învăţătura învăţaţilor. Atunci lepădarea bigăţiilor va atârna greu în cumpănă decât toate comorile pământului. Atunci aducerea aminte de o rugăciune sfântă îţi va pricinui mai multă bucurie decât amintirea de prânzul cel mai îmbelşugat. Atunci te vei bucura mai mult de tăcera pe care ai păstrat-o decât lunga stare de vorba cu cineva. Atunci faptele bune vor preţui mai mult decât cuvintele frumoase. Atunci viaţa trăită în lepădare de sine şi în aspră pocăinţă te va bucura mai mult decât toate plăcerile lumii.

Învaţă dar a purta acum suferinţe mici, ca să fii scăpat atunci de suferinţe mari. Dacă nu poţi să rabzi aici nişte suferinţe scurte, cum vei răbda acolo suferinţele veşnice?

Dacă acum cea mai mică suferinţă te scoate din răbdare, cum vei suferi atunci chinurile fără sfârşit ale iadului? Sunt, crede-mă, două feluri de bucurii şi pe amândouă nu le poţi avea; nu vei putea să te bucuri aici de plăceri trecătoare, şi acolo să împărăţeşti împreună cu Hristos.

Dacă până acum ai trăit numai în desfătări la ce ţi-ar folosi dacă ai muri acum deodată? Toate sunt deşertăciuni, afară doar de a iubi pe Dumnezeu si de a-I sluji Lui. Căci cine iubeşte pe Dumnezeu din toată inima, nu se teme nici de moarte, nici de chinuri, nici de judecată, nici de iad; căci dragostea desăvârşită îi deschide apropierea de Dumnezeu cu încredere. Cine însă iubeşte păcatul, nu e de mirare că se îngrozeşte de moarte şi de judecată. Şi dacă dragostea de Dumnezeu nu te opreşte de la păcat, măcar frica de păcat să te oprească de la păcat. Cine leapădă frica de Dumnezeu, nu va putea să stăruiasca mult timp pe calea credinţei, ci curând va cădea în cursa Diavolului.