Esența Întrupării

“Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”(Ioan 1:14)

INTRODUCERE. Luăm prima literă de la Crăciun: C

Am dori să extragem esenţa Crăciunului folosindu-ne de litera C. Se cuvine o menţiune: când zic Crăciun mă gândesc nu la datină, tradiţie. Nu, ci mă gândesc la întrupare. Unii fac mare caz de faptul că acest cuvânt „crăciun” nu e pomenit în Biblie. În ce mă priveşte, când zic Crăciun zic de fapt întrupare. Nu mă împiedic în orice.

1. Căutare

Ce să spui nou de Crăciun? Vrem mesaje noi, originale; atât vorbitorul cât şi ascultătorii. Nu putem aduce ceva nou nici de data aceasta. Mesajul Crăciunului este simplu dar profund şi se află exprimat de Însuşi Mântuitorul: „Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut.”(Luca 19:10)

CE ÎNSEAMNĂ PIERDUT? Pierdut unde? Pierdut în labirintul vieţii.

*cel ce n-are o ţintă

*nu ştie de unde vine, de ce trăieşte, unde merge

*total dezorientat

*neglijează partea sufletească

*nu crede în Creator sau dacă crede nu are o relaţie personală cu El

Cei pierduţi se îndreaptă spre o prăpastie. Unii sunt chiar pe marginea acelei prăpastii. În dragostea Lui nemărginită Dumnezeu îi caută cu intenţia clară de a-i salva de la pierzare. Ne surprinde gestul acesta divin şi nobil. Ne-am aştepta ca procesul să fie chiar invers, adică omul să-L caute pe Dumnezeu. În unele manuscrise evreeşti se repeta un cuvânt: EIN. Cuvântul acesta a dat mult de furcă la cercetători deoarece înseamnă „Dumnezeu nu este”. Până când cercetătorii au desluşit înţelesul acestui cuvânt în sensul că Dumnezeu nu este cum cred oamenii că este. Oamenii cred că e un Dumnezeu distant. Dar El nu e distant. El vrea să aibă legături strânse cu noi, relaţie de tată-fiu.

2. Comunicare

În lucrarea răscumpărării următoare fază e comunicarea. Ştim că primul om a fost zidit desăvârșit de către Creator său, după chipul și asemănarea Domnului (Facere 1, 26). Însă Adam a fost înşelat, amăgit şi a călcat porunca dată, știrbind din planul Creatorului. Prin păcat s-a rupt de comunicarea cu Dumnezeu, iar omenirea s-a scufundat în întunericul păcatului și mândriei. Atunci Dumnezeu din dragostea și dorința de a-și salva zidirea îl trimite în lume pe unicul Său Fiu, Care a restabilit unitatea ființei umane și a devenit Noul Adam. Hristos ne-a arătat exemplul perfect al unei vieți conform voii divine. Acest exemplu devine busola ce ne ajută să nu ne abatem din cale și să ne ținem de drumul cel drept, care ne duce spre viață plină de sens atât aici pe pământ, cât și în veșnicie.

Primul pas în comunicare. Care e? Câştigarea încrederii. Când încrederea este câştigată sunt şanse ca audienţa să recepţioneze ceea ce vorbitorul vrea să spună. Cel ce comunică ceva, bine-nţeles, trebuie să folosească un limbaj pe înţelesul tuturor. Prin Întrupare Fiul a luat formă umană pentru a vedea lucrurile cu ochiul uman, pentru a simţi cu simţul uman, pentru a răbda suferinţa umană. În această postură El totuşi era 100% Dumnezeu şi 100% om. El a venit să comunice ce voia Dumnezeu cu privire la făptura umană. În epistola către Evrei găsim scris: „ După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri,Dumnezeu,la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.(Evrei 1:1-2) O ilustraţie foarte profundă ne ajută să înţelegem mai bine de ce a trebuit ca Fiul lui Dumnezeu să se dezbrace de slava cerească şi să îmbrace chip uman. Se spune că un fermier a observant că nu peste mult timp o furtună mare va sosi chiar în zona unde locuia el. Pe un copac erau multe păsări şi voia să le salveze. A încercat de câteva ori să le facă să meargă spre un şopron din apropiere und ear fi fost la adăpost; dar nu a reuşit. Apoi i-a trecut prin minte o idée. “Dacă aş reuşi pentru câteva minute doar” se gândea el, “ să mă transform într-o pasăre de genul acestor păsări, aş folosi limba lor, ciripitul lor şi le-aş putea comunica faptul că sunt în mare primejdie.” Exact asta a făcut Mântuitorul prin întrupare. A devenit om pentru a comunica creaturii planul extraordinal al lui Dumnezeu. Ce minunată lucrare! Iar azi? Ce se întâmplă azi după 2 milenii de la întrupare? Ce oportunităţi sunt astăzi de a comunica cu Dumnezeu!! Să ne gândim la câte biserici sunt azi pe mapamond. Din biserici se propovăduieşte planul Cerului pentru pământ. Să ne gândim la staţiile de radio, la milioanele de cărţi creştine. Cuvântul se propagă prin intermediul Internetului. Limba engleză e limba Internetului şi mulţi locuitori ai planetei înţeleg engleza. Oportunităţile sunt extraordinare iar cei ce sunt nepăsători, cei ce le neglijează o fac spre paguba lor.

3. Credincioşie

Reacţia normală la planul lui Dumnezeu e credincoşia, ascultarea de El în toate. Vorbim aici de fidelitate sau loialitate. O cântare de-a noastră spune: “Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu” Totdeauna cu Domnul, fără ezitare, fără şovăire. Asta e credincioşia autentică. Vine vreun val, vreo furtună, vreo opoziţie? Înainte cu Domnul! Nu-i drum ’napoi! Credincioşia nu se poate realiza dacă am fi cu un picior în biserică şi cu unul în lume. Credincioşia nu se poate realiza dacă plecăm din sanctuar fără Dumnezeu. Să nu pierdem, niciodată, din vedere faptul că e mare diferenţă între contract şi legământ. Suntem legaţi de Creator nu printr-un contract ci prin legământ. Legământul e ca o legătură intimă dintre părinţi şi copii. Aceste legături nu pot fi rupte. Ce bine a înţeles apostolul Pavel aceste adevăruri! Iată ce scrie el: “35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?36. După cum este scris: "Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat."37. Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,39. nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”(Romani 8:35-39)

SĂ FIM CREDINCIOŞI PÂNĂ LA MOARTE ŞI VOM PRIMI CUNUNA VIEŢII!