Esenta Craciunului

Când am trăit sub regimul comunist, eram învăţat că în perioada sărbătorilor de iarnă vine Moş Gerilă.

Cu toate acestea, copil fiind, am înţeles de la mama că sărbătorile de iarnă se apropie, prin faptul că se faceau pregătiri intense. Porcul era tăiat, cârnatul afumat şi sărmăluţele fierbeau îmbietor în Ajunul Crăciunului. Îmi plăceau în mod deosebit prăjiturelele trecute prin maşina de tocat carne şi tăvălite prin zahăr măcinat. Pe deasupra, Crăciunul era momentul în care aveam parte de portocalele atât de plăcute la gust şi pe care le aşteptam cu nerăbdare.

Deşi regimul comunist încerca să ascundă adevărata semnificaţie a Crăciunului, colindele care se auzeau pe străzile satelor şi oraşelor României, aduceau vestea naşterii, a întrupării Mântuitorului Iisus Hristos. Pe lângă duşmanul proclamat al Crăciunului (comunismul), mai exista un alt duşman de temut: păcatul. Beţiile, înjurăturile, certurile care se iscau în zilele sărbatorii Crăciunului, lăsau multă incertitudine în mintea mea de copil, umbrind parcă colindele aducătoare de Veste Bună.

 Odată devenit adolescent, sărbătoarea Crăciunului a devenit un motiv de chef, beţie, împlinirea poftelor şi adevăratul sens al acestei sărbători s-a pierdut parcă tot mai mult în viaţa mea. Democraţia "originală", instalată după 1989, a făcut din generaţia mea, o generaţie de răzvrătiţi. Credeam că liberatatea îmi va aduce un strop de fericire de Crăciun. Însă corupţia politică, religioasă, incertitudinea zilei de mâine, au adus zile de Crăciun în care găseam nonsens în existenţa mea. Am ajuns să trăiesc într-o generaţie în care conta împlinirea poftelor la maximim şi totuşi mă simţeam gol şi nefericit.

Îmi aduc aminte de primul Crăciun în care m-am întâlnit cu Domnul acestei sarbatori. Am luat Scriptura în mâini şi acolo L-am găsit pe Iisus Hristos. Am înţeles că El S-a întrupat să-mi dea sens vieţii, fericire, să mă elibereze de păcat, de patimi. Să-mi dea cu adevărat Viaţa. Am căzut în genunchi şi I-am dat inima mea acestui Dumnezeu, care S-a coborât pentru mine pe acest pământ, i-am promis credinţă şi ascultare şi am simţit miracolul vindecării. Am înţeles atunci că Esenţa Crăciunului este Iisus. Am înţeles că ani la rand nu mi-a păsat decât să-mi satisfac poftele. Acum însă eram fericit. Iisus era viu pentru mine. De atunci, viaţa mea a devenit un Crăciun permanent, inima mea o iesle pentru Iisus, caracterul meu s-a schimbat radical. Dumnezeu mi-a dăruit o familie, doi copilaşi minunaţi şi de fiecare Crăciun, cu toată familia, ne întâlnim cu Iisus, El este o realitate în viaţa noastră.

Daca trăim într-o lume unde oamenii sunt nefericiţi de Crăciun, aceasta se datorează faptului că oamenii au rămas cu ambalajul sărbătorii, pierzând esenţa Crăciunului."

Simion Ioanas