text Eseuri crestine

Betleem

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Cristi 202

 

         "Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor..."

     Un orăşel. Un orăşel micuţ, din îndepărtata Galilee. Un orăşel ca multe altele din acea vreme. Nesemnificativ. Fără rezonanţă. Nebăgat prea mult în seamă. Poate doar de locuitorii din împrejurimi. Cândva fusese ceva. Fusese "cetatea lui David" - măreţia poporului Israel. Dar acum nu mai era la fel. Gloria de odinioară trecuse. Efes, Corint, Alexandria, şi, o, da, Roma, erau nume mult mai cunoscute în întreaga lume. Şi mult mai râvnite. Să fi fost cetăţean al unui asemenea oraş însemna cu siguranţă ceva! Însă numele acestui mic orăşel din Galileea avea să fie mai târziu un punct de referinţă pentru istoria umanităţii.

O seară. O seară de neuitat pentru mulţi după aceea. Însă avea să treacă mult timp până să devină de neuitat. Nu era altceva decât o seară obişnuită, ca toate celelalte. Cel puţin aşa părea la prima vedere. Nu s-a întâmplat nimic deosebit în micul orăşel. Şi nici nu avea să se întâmple de-a lungul întregii nopţi. Cel puţin, aşa au observat locuitorii lui. Desigur însă că nu era acolo şi atunci niciun ochi avizat să observe ce avea să se întâmple.

Un copil. Un copil obişnuit. Ca mulţi alţii care se năşteau în acea vreme. Înfăşurat în scutece. Însă nu într-un pătuţ, cum te-ai fi aşteptat poate, ci... într-o iesle. Între animale. Un copil ce s-a născut chiar în acea seară, obişnuită atunci, însă memorabilă după aceea. Un copil ce plângea, ce avea nevoie de hrană, ce avea nevoie de protecţie... Doar un simplu copil... Şi nimic mai mult (oare chiar aşa să fi fost?!?).

     Ceva neobişnuit? Nimic. Absolut nimic. Lumea mergea înainte, cu problemele ei, cu durerile ei, cu bucuriile ei, cu tot ce avea. Totul era la locul lui, totul era atât de... normal. Nimeni nu a băgat de seamă ce s-a întâmplat de fapt. Nimeni, nici chiar Maria, mama copilului, deşi ştia cine este copilul, nu a înţeles pe deplin semnificaţia momentului. Doar îngerii din ceruri, care cântau slavă, doar ei şi, desigur, El, Dumnezeu, Cel ce a creat toate lucrurile, ştiau ce avea să se întâmple - Dumnezeu să ia chip de om, să se limiteze la o biată fiinţă umană, pentru a-l întoarce pe om la Dumnezeu, pentru a readuce chipul lui Dumnezeu în om, pentru a reda adevăratul scop şi ţel al omenirii - acela de a-şi cunoaşte Dumnezeul.

Există o lecţie pe care Betleemul, cu ieslea lui, ne-o oferă. Dincolo de tam-tam-ul lumii, de gălăgia fără sens pe care lumea o oferă; în ascuns, în linişte, în obişnuinţă, în lucrurile mici şi aparent nesemnificative, există şi se întâmplă adevăratele valori. Le căutăm în lucrurile mari, avem dorinţe mari şi încercăm să facem lucrări mari, dar nu, adevăratele valori încep de la lucrurile mici. De la o iesle; de la un copil obişnuit; de la un orăşel nesemnificativ. Sau, dacă ar fi să actualizăm - de la un mic timp de rugăciune, de la un simplu studiu al Cuvântului; de la un mic ajutor oferit cuiva, de la o mică renunţare de dragul altcuiva; de la un simplu sfat prietenesc care să întărească şi să ridice, de la o simplă încurajare a unui om necăjit. Lucruri mici, nu-i aşa? Dar fundamentale pentru El şi pentru noi.

     Dumnezeu, Împăratul suprem, a ales să vină în forma cea mai de jos pe care omenirea o poate oferi. Nu s-a născut într-un palat. Putea să o facă. Dar a ales să se nască într-o iesle, în mod obişnuit, ca toţii oamenii - doar cunoscuţii părinţilor să afle de aceasta. Ne-a oferit o lecţie, o lecţie de neuitat, pentru a şti că, oricât de sus am fi sau ne-am crede, trebuie să coborâm la nivelul celui de lângă noi, oricât de jos ar fi el. Şi aceasta nu s-ar putea traduce decât printr-un singur cuvânt. - Smerenia.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Viața în Hristos
În clipe grele când eramȘi ajutor eu nu aveam,Munceam mereu și tot strângeam,Ca lipsuri eu să nu mai am.Dar lipsuri, griji erau destuleȘi buzunarele tot nule,Nu înțelegeam de ce-mi e frică,De ce în to... Citeste mai mult >>
Inimă dăruită
Inimă dăruităCe fericire dulce, ce rai ai pus în ea?În inima mea Doamne, în inimioara mea?Atâta m-am schimbat de când Te-am cunoscutMereu îmi vine Doamne să Îți vorbesc, să-Ti cânt.Ce bucurie Doamne m... Citeste mai mult >>
Mormântu-i poarta către ceruri
Mormântu-i poarta către ceruri, un prag de taină sfânt,Lăsând în urmă greul firii, și trupul de pământ,Nu este beznă fără capăt, nici un sfârșit amar,Ci trecerea spre slava mare, prin jertfă și prin h... Citeste mai mult >>
Am cerut ca să fiu aur
Am cerut ca să fiu aur, dar n-am vrut să fiu topit,Am cerut o strălucire, fără să fiu șlefuit,Am cerut și-o răsplătire, fără ca să gust ocară,Nu am vrut să știu prigoana, am cerut calea ușoară.​Am voi... Citeste mai mult >>
Râvna după daruri multe
Râvna după daruri multe, fără pic de-nțelepciune,Este astăzi arătată, de creștini cu mare nume,Toți ar vrea să fie lideri, cu o voce-n strălucire,Dar în pieptul lor e ură, nu un cer plin de iubire.​Mu... Citeste mai mult >>
Trădarea durerii și ruga de seară
​Trădarea durerii și ruga de seară,Sunt umbre ce-apasă pe umeri povară,În lupta aprinsă, sub măslinii cei triști,Se-ntreabă iubirea: „Tu încă exiști?”​Sub bolta de stele ce par înghețate,S-au strâns a... Citeste mai mult >>
Pași pe calea mântuirii
Pași pe calea mântuirii-n sus mă poartă zi de zi,Pe un drum plin de durere, și prin văi și prin pustii,Dar eu știu că mâna sfântă, ea mă ține neclintit,Mă ridică din cădere, să nu fiu un rătăcit.Când... Citeste mai mult >>
În veacuri vechi
În veacuri vechi, prin încercare,Au mers creștinii pe pământ,Și-n focul greu al suferinței,Făceau doar voia celui sfânt.Când lumea-ntreagă obosise,Și valuri grele doar loveau,Credința lor era lumina,P... Citeste mai mult >>
În zori de Paște sfânt
În zori de Paște sfânt, un clopot iar răsună,Sub cerul cel deschis, lumină se adună,Cu inimi pline stăm, chemați la sfânt altar,Căci Domnul ne primește, prin harul Său în dar.​La masa pregătită, cu pâ... Citeste mai mult >>
Privesc spre dealu-n sânge
Privesc spre dealu-n sânge, unde s-a dat o luptă,Să rupă legătura de moarte ce-a fost ruptă,Acolo, în tăcere, un Miel a fost jertfit,Ca omul de păcate să fie izbăvit.​El n-a scos un cuvânt, când rana... Citeste mai mult >>