Finicul

   Finicul sau Curmalul (Phoenix dactylifera) este un palmier ce face parte din genul Pheonix . Locul de origine este necunoscut, dar, unii cercetători au încercat să demonstreze că cel mai probabil provine din nordul Africii sau sud-vestul Asiei, alţii susţind că este originar din Egipt, (vechii egipteni considerîndu-l ca un simbol al fertilităţii, reprezentîndu-l pe monezi şi monumente). Acest arbore legendar este deasemeni considerat simbol al iubirii, al speranţei şi al supravieţuirii.
   După traducerea Phoenix = fenician, se crede că fenicienii sunt cei care au răspîndit planta în zonele meditaraneene. În China se cultivă de sute de ani; de asemeni este unul dintre cei mai cultivaţi arbori şi în Brazilia, Japonia, Italia, Coreea. Există peste 2000 de specii de curmali cunoscute şi sub alte denumiri: "kaki", "fructul lui Sharon" etc.  Termenul lor grecesc este Diospyros şi înseamnă "hrana zeilor". Curmalele sunt denumite de unii nutriţionişti "bomboanele sunătoare din copac".

   Înălţimea medie a unui finic (curmal) este de 12-25 m; este uşor de recunoscut datorită frunzelor foarte mari (3-5 m), crestate, spinat-penate şi cu o deschidere a coroanei de 6-10 m. Dintr-o singură rădăcină se pot dezvolta mai multe trunchiuri. Fructele finicului (curmalele) sunt asemănătoare cu prunele avînd culori de la roşu strălucitor la galben auriu, foarte aromate şi dulci. Întregul fruct este comestibil (mai puţin seminţele şi caliciul!). Se înmulţeşte prin seminţe dar şi prin butaşi aceasta ultima fiind de preferat.

   Acest arbore exotic creşte şi în România în păduri pe ţărmul Mării Negre dar, este frecvent cultivat şi în ghivece ca arbore ornamental de interior.

   Întreaga parte aeriană a acestui arbore îşi găseşte întrebuinţarea în diverse domenii: industria alimentară, medicină tradiţională, industria lemnului, în construcţii etc. Lemnul dur şi elastic al finiculului, putrezeşte foarte greu de aceea se utilizează cu succes în confecţionarea instrumentelor muzicale şi a mobilei. Frunzele de finic sunt utilizate sub formă de cataplasme împotriva muşcăturilor de şarpe şi împotriva iritaţiilor pielii; din frunzele fierte ale finicului se obţin diverse băuturi cu efect excelent în hipertensiune precum şi în unele forme de cancer, extractul de curmal avînd un efect miraculos în leucemie. Datorită conţinutului ridicat în fier este utilizat în tratarea anemiilor şi a oboselii cronice.  Este un energizant deosebit, iar medicina îl utilizează şi în scăderea colesterolului şi a trigliceridelor. Seminţele sunt o excelentă materie primă pentru cărbunele activat. De asemeni sunt utilizate în obţinerea surogatului de cafea.

   Curmalele proaspete au o energie de 96 kcal la 100 grame iar cele uscate, 248 kcalorii. Curmala conţine fibre alimentare, zaharuri, proteine, săruri minerale, vitamine din genul B şi carotenoide. Este sursă preferată pentru vitaminele A şi C. Uscate, valoarea lor calorică şi nutritivă creşte. Pojghiţa ce înveleşte pulpa conţine toate vitaminele precum şi o mare parte a microelementelor; datorită conţinutului ridicat de Fluor, se utilizează pentru sănătatea dinţilor. Fructele întăresc sistemul imunitar. Din fructele uscate se obţine o făină iar din cele proaspete se obţine o substanţă ce înlocuieşte zahărul şi untul. Consumul fructelor aduc organismului un confort general fizic şi psihic acţionînd şi asupra sistemului respirator; au de asemeni acţiune antiinfecţioasă şi expectorantă.

   În Sfînta Scriptură, finicul este amintit mai ales în Vechiul Testament în cărţile Ex. 15.27, Lev 23.40, Deut. 34.3, Num. 33.9, Jud. 1.16, 3.13, 4.5, 1 Împ. 6.29, 6.35, 7.36, 2 Cro.3.5, 28,15, Neemia 8.16, Cînt. 7.7, 7.8, Isaia 9.14, 19.15, Ez. 40.16, 40.22, 40.26, 40.31, 40.34, 40.37, 41.20, Ioel 1.12.

   În Psalmul 92. 12 scrie: "Cel fără prihană înverzeşte ca finicul...."

   În Noul Testament, finicul apare în Ioan 12.13, unde gloata cea mare a ieşit în întîmpinarea Domnului cu ramuri de finic în timp ce strigau "Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel". De asemeni, în cartea Apocalipsa 7.9 există un minunat pasaj al bucuriei şi speranţei: "După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîini;".