Zona gri a resentimentelor

Sub legământul Vechiului Testament, dacă îmi provocai vreo pagubă, aveam dreptul legal de a-ţi întoarce paguba. Legea acordas permisiunea recuperării datoriilor după principiul 'ochi pentru ochi'. Legea avea autoritatea supremă. Isus nu musrise încă pentru a aduce eliberarea. Iată cum Se adresează El credincioşilor din Noul Legământ:

'Aţi auzit că s-a zis 'Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. ' Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Orişicui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. '

Isus elimină orice zonă gri în ce priveşte resentimentele. De fapt, El spune că atitudinea noastră ar trebui să fie opusă ideii de răzbunare, într-atât încât să fim dispuşi să ne facem vulnerabili în faţa posibilităţii ca alţii să profite din nou de noi. Când cautăm sa corectăm nedreptatea care ni s-a făcut, ne aşezăm singuri pe scaunul judecătorului. Slujitorul neiertător din Matei 18 a făcut tocmai aceasta când l-a trimis pe tovarăşul lui în temniţă. Ca urmare, cel dintâi a fost dat, la rândul lui, pe mâna chinuitorilor iar familia sa a fost vândută până când avea să plătească datoria.

Noi trebuie să-I facem loc dreptului Judecător. El răsplăteşte după dreptate şi numai El răzbună justificat.

Vorbeam despre subiectul jicnirii într-o biserică din Tampa, Florida. La finalul serviciului, a venit la mine o femeie. Mi-a spus că-şi ceruse iertare fostului soţ pentru tot ce-i făcuse. Dar, în timp ce mă ascultase pe mine vorbind despre depăşirea ofenselor, şi-a dat seama că încă nu avea pace şi că nu se simţea deloc în largul ei. 'Încă nu l-ai iertat cu adevărat! ' i-am spus cu blândeţe. 'Ba da, mi-a zis ea am vărsat lacrimile iertării'. 'Se poate să fi plâns dar nu l-ai dezlegat din inima ta'. A insistat că mă înşelam şi că-l iertase. 'Nu vreau nimic de la el, am trecut peste toate. ' 'Spune-mi ce ţi-a făcut; am rugat-o eu. 'Împreună cu soţul meu slujeam în lucrarea pastorală. Ne-a părăsit pe mine şi pe cei trei băieţi şi a plecat cu o femeie cunoscută din biserică. ' Ochii i s-au împăienjenit de lacrimi. 'A spus că greşise căsătorindu-se cu mine, fiindcă voia desăvârşită a lui Dumnezeu era să se însoare cu acea femeie. Mi-a spus că îi era de folos în lucrare fiindcă îl sprijinea mult, în vreme ce eu eram o piedică. Zicea că sunt prea critică. A pus pe umerii mei întreaga vină a destrămării căsniciei noastre. Nu s-a întors niciodată să-şi recunoască greşeala. '

Era evident că omul acela fusese amăgit profund şi ca-şi rănise adânc soţia si copiii. Ea suferise mult în urma acţiunilor lui şi aşteptase ca el să-şi platească datoria. Aceasta nu consta într-o pensie alimentară sau alt fel de sprijin, căci noul ei soţ îi asigura toate cele necesare. Datoria pe care dorea ca fostul ei soţ s-o achite era aceea de a recunoaşte că el greşise şi că ea avusese dreptate. 'Nu vrei să-l ierţi până când va veni la tine spunându-ţi că a greşit, că a fost vina lui, nu a ta, şi până când îşi va cere iertare. Aceasta este plata neachitată care te-a ţinut legată; i-am spus eu.

Dacă Isus ar fi aşteptat ca noi să venim la El şi să ne cerem ieratre, spunându-I 'Am greşit, Tu ai avut dreptate, iartă-ne', nu ne-ar fi iertat pe cruce. Când stătea pironit acolo, a strigat: 'TATĂ, IARTĂ-I, CĂCI NU ŞTIU CE FAC! ' El ne-a iertat înainte ca noi să venim la El mărturisindu-ne păcatele săvârşite împotriva Sa. Cuvintele apostolului Pavel ne îndeamnă astfel: 'CUM V-A IERATT CRISTOS, AŞA IERTAŢI-VĂ ŞI VOI'. În Efeseni 4.32 ni se spune de asemeni: 'FIŢI BUNI UNII CU ALŢII, MILOŞI, ŞI IERTAŢI-VĂ UNUL PE ALTUL, CUM V-A IERTAT ŞI DUMNEZEU PE VOI ÎN CRISTOS. '

Când i-am spus acestei femei 'Nu-l vei ierta până când îţi va spune 'Eu am greşit, tu ai avut dreptate'', a început să verse lacrimi. Ceea ce-şi dorea ea părea o compensaţie măruntă faţă de toată durerea pe care le-o produsese ei şi copiilor. Însă ea era prinsă în robia justiţiei omeneşti. Se aşezase pe scaunul judecătorului revendicându-şi dreptul la plata datoriei şi aşteptând ca el să o achite. Ofensa suferită crease dificultăţi în relaţia cu noul ei soţ. De asemeni îi afectase şi relaţiile cu toţi bărbaţii care aveau o anumită autoritate asupra ei, fiindcă fostul ei soţ fusese şi păstor.

Isus a asemănat deseori starea inimii noastre cu cea a solului. Suntem îndemnaţi sa ne fixăm rădăcinile în dragostea lui Dumnezeu. Sămânţa Cuvântului Său va prinde apoi rădăcină în inima noastră, va creşte şi va aduce în cele din urmă roada neprihănirii. Roada aceasta este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţe şi înfrânarea poftelor.

Dar solul va face să crească doar ceea ce a fost sădit în el. Dacă semănăm seminţele datoriei, ale neiertării, ale ofensei, în locul dragostei de Dumnezeu va răsări alt lăstar, aşa numita rădăcină de amărăciune.

Francis Frangipane a dat o definiţie excelentă amărăciunii:

'Amărăciunea este răzbunarea neîmplinită. '

Amărăciunea ia naştere atunci când răzbunarea nu este satisfăcută în măsura dorită de noi.

~&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&,"&~. .

Biblia spune că cel care nu caută pacea, trecând peste ofense, va fi în cele din urmă întinat. Ceea ce este preţios în ochii Domnului va ajunge să fie atins de stricăciune, din pricina josniciei neiertării.