Vrei să fii ca ISUS? Roagă-te!

Domnul ISUS este exemplul perfect pentru fiecare domeniu al vieții noastre. De la EL învățăm ascultarea, credința, dependența de Tatăl ceresc, cum să trăim, cum să ne rugăm, cum să ajutăm, cum să ne jertfim pentru alții. Unul dintre lucrurile care au caracterizat viața Domnului Isus a fost rugăciunea. Dacă studiem cele patru Evanghelii vedem că El a avuto o viață consacrată de rugăciune. Chiar dacă El era Fiul lui Dumnezeu, fără păcat, vedem că și El a avut mare nevoie de rugăciune. De ce?

Nimic nu se întâmplă pe pământ fără rugăciune. Pentru noi este greu de înțeles și de necrezut, dar Dumnezeu acționează ca răspuns la rugăciunea făcută cu credință. El dorește să venim zilnic în comuniune cu El, să ne rugăm ca pe pământ să fie precum în ceruri.

Dacă fiecare creștin ar petrece zilnic cel puțin o jumătate de oră sau o oră în rugăciune, omenirea ar fi diferită. Mulți se roagă, dar nu văd nicio schimbare, lucru care nu e deloc plăcut. De ce oare sunt multe rugăciuni și puține răspunsuri? DIN CAUZA NECREDINȚEI VOASTRE - este răspunsul Domnului Isus:

Când cereți ceva, să credeți că ați și primit și veți avea...

În timpul rugăciunii tu ceri, plângi, te doare, îți verși necazul și durerea, apoi te ridici și pleci. Acum întreabă-te: Ești tu sigur că rugăciunea ta a fost ascultată? Ești tu sigur că Domnul ți-a luat povara? Ești acum sigur că răspunsul va veni? Poate spui că nu știi dar tocmai aici este problema! Când ne rugăm Tatălui Ceresc noi cerem în Numele Domnului Isus, de aceea trebuie să avem asigurarea că ne va răspunde, căci așa ne-a promis în Ioan 14.13.

Trebuie mai întâi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru ceresc, să avem o relație adevărată și plină de dragoste, ca între Tată și fiu-fiică, pentru a fi siguri de răspuns. Când ajungem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca un Tată iubit, credincios și atotputernic, rugăciunea noastră va fi plină de credință și așteptare.

Atunci când venim înaintea Sa în rugăciune, venim cu bucurie și cu credința unui copil care știe și crede că tăticul lui îi va răspunde. Muți nu au avut un tată pământesc sau au avut un tată neimplicat, rău, abuziv sau prea ocupat și le este foarte greu să priceapă și să primească iubirea Tatălui ceresc. Alții stau mereu cu teama că au greșit și așteaptă pedeapsa, căci așa au procedat și părinții lor cu ei.

O, ce trist! Aceste persoane au nevoie de eliberare de aceste poveri și răni lăuntrice. Ei trebuie să vină din nou la cruce ca să vadă inima TATĂLUI CERESC Care a dat tot ce a avut mai scump ca să ne ierte, să ne elibereze și să ne arate adevărata dragoste -AGAPE. Acolo, la cruce, trebuie să ierți comportamentul negativ, abuziv, bătaia, nepăsarea sau exemplul negativ pe care tatăl tău ți le-a lăsat. Cere-ți și tu iertare pentru frustare, rebeliune, neascultare și primește în schimb iertarea Tatălui Ceresc, siguranța și acceptarea Sa, fiindcă de acum tu ești copilul Său preaiubit.

Când avem o imagine clară și curată despre Tatăl nostru ceresc, atunci venim cu încredere la Tronul Său de milă și de har, prin jertfa Domnului Isus. Dacă ne uităm în Vechiul Testament, Dumnezeu nu era privit de popor ca un TATĂ. Doar Domnul Isus I-a spus TATĂ. Și noi noi, prin El, am devenit copiii Celui Preaînalt și putem oricând să Îi zicem, cu inima deschisă și fără frică TATĂL MEU DIN CERURI.

Având această relație TATĂ-FIU începem să ne rugăm cu încredere și așteptare. În timpul rugăciunii nu cedăm până nu primim răspunsul prin credință. Apoi ne ridicăm de la rugăciune cu mulțumire și recunoștință, căci am primit deja răspunsul, el este în noi, îl vedem, îl simțim, îl auzim prin credință, chiar dacă vine mai târziu.

Vom continua rugăciunea, dar de pe altă poziție, nu cea de necredință, ci de biruință. Este vremea să Îi mulțumim Domnului, până ce răspunsul la rugăciune se va naște, se va manifesta și îl vom vedea și pe tărâmul natural.

Nu te ridica de la rugăciune până când nu primești răspunsul prin credință, până când Cerul nu se unește cu pământul prin tine, prin credința ta.

Putem asemăna situația aceasta cu un exemplu din viața noastră. După ce, în intimitate a fost concepută o nouă viață, femeia începe să perceapă semnalele corpului care îi spun că a rămas însărcinată, dar vede ea copilul? Nu încă, dar știe sigur că îl are în ea. Îl simte? Nu încă dar știe că este în pântec. Apoi, cu trecerea timpului, începe să-l simtă și se bucură deoarece știe că se apropie vremea să nască. Cât timp este gravidă, se mai roagă ea să rămână gravidă pentru că nu vede copilul? Nicidecum ci se bucură așteptând și pregătește cele necesara pentru noul bebeluș. Este atentă la tot ce mănâncă, ce vorbește ca să protejeze copilul și să se nască sănătos.

Când noi ne unim rugăciunea cu a Domnului Isus și credem, vom primi și vom vedea răspunsul. Pentru ca acest proces să fie dus la bun sfârșit, avem nevoie de relația de intimitate cu Dumnezeu, în care Îl vedem așa cum este El, măreț și atotputernic, Cel care dorește să dea daruri bune copiilor Săi.

Așteptarea este cea mai grea iar mulți creștini cad în deznădejde, deoarece răspunsul nu vine când doresc ei. Domnul vrea să formeze în noi îndelungă răbdare. Dar până când vine răspunsul, nu ceda, ci bucură-te și laudă-L pe Domnul, ca și cum ai fi primit deja ceea ce ceri, chiar dacă răspunsul întârzie:

... să credeți că l-ați și primit și îl veți avea. Marcu 11.24