Viata pe un ecran de Zoom

Acum doua luni eram oameni fericiti, liberi, fara griji sau probleme, derulam proiecte, ne intalneam online deoarece pandemia ne taiase posibilitatea de a merge personal in mobilitati.

Doar ce am scapat de restrictii si ne-a pocnit pe neasteptate razboiul!

Nu credeam ca pana voi muri, ca vom avea parte de asa haos si tragedii, si iata ca raul a fost facut!

Desigur ca necredinciosii urla din toti plamanii ca de ce e razboi, unde e Dumnezeu al vostru? De si-ar privi oglinda sufletului, ar intelege ca Dumnezeu e tot acolo si ne iubeste la fel, doar ca sunt ceva probleme in detasamentul oamenilor…. .

Revenind la acest titlu, e un adevar zguduitor si real. Suntem in proiect Ucraina, Polonia, Turcia, Romania, Spania. Colega din Ucraina e bine, slava Domnului insa, colegul nu. Sunt din Sumy, Nord Ucraina langa Harkov, oras ocupat si eliberat de ucraineni si cu probleme, doar e inca razboi.

Stateam la masa virtuala o victima a razboiului, o persoana, coordonatorul, care se grabea sa mearga in gara sa preia refugiati fiind in Polonia, eu, Romania, alta tara plina de refugiati, Turcia, tara ce tine cu Putin si Spania, foarte in afara contextului.

Si a fost un moment de 25 de minute dureros in care nu se putea stabili o mobilitate in Spania din cauza razboiului si a incapacitatii de a calatori a Ucrainei. Doar in Polonia se poate. Si iar sunt probleme pentru ca nu a fost niciodata problema sau prevazut macar ca Ucraina sa mearga in Varsovia si de acolo in Spania! Sunt costuri peste cele aprobate in proiect initial! Plus insecuritatea drumului, nesiguranta drumurilor aeriene cum ca ar mai exista legaturi astfel din Ucraina in UE.

Si va scriu aste cuvinte, si va prezint aste idei, ce mie mi-au bulversat sufletul, si va rog ca nici macar dusmanilor sa nu doriti asa situatii, extreme.

Se spune ca Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce! Regret insa aici e mana Intunericului ocult!

Asa incat, pe un ecran de zoom ca in tren sau pe peron, ca in autobuz sau in hotel, oameni diferiti uniti de un lucru, traiesc o drama comuna fiecare in alt mod, ceea ce mi se pare cumplit de dureros!

De ce unii se tem sa plece pentru ca sunt probleme de nedepasit?

De ce altii sunt umani si se chinuie primind refugiati in casele lor, stricandu-si linistea si tot cursul vietii? Oamenii acestia, au chipurile schimbate, obosite, haituite, precum cei din zona de razboi!

Si noi, eu, o avem schimbata pentru ca stirile nu sunt roz, razboiul e in sud langa noi, criza economica si alimentara vine dupa crizele generate de pandemie si lockdownuri…. .

Altii nu au grija, isi fac probleme daca au sau nu agenda ocupata pentru meetinguri!

Fereasca Dumnezeu pe toti de asemenea discordante catastrofale care iata, exista langa noi!

Kiril, ortodoxul ce face?

Papa, protestantul catolic ce face?