text Eseuri crestine

Viaţa ca un val...

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Sabina Negrut


   Cel
mai adesea, situatiile neplacute, necazul sunt cele care nasc in minte nedumeriri de genul: "Totul mergea bine, succesul era de partea mea, atinsesem culmea, in timp ce raul, iata, pandea la orizont..."


   In
general, binele, reusita, bogatia, surprizele placute sunt percepute de oameni ca fiind starea fireasca la care ar trebui sa tindem cu totii si pe care, atunci cand o obtinem, cautam s-o mentinem cat mai multa vreme ca si cand aceasta ar fi mereu "linia de sosire" in maratonul vietii.


   In
realitate insa, binele si raul care ni se intampla, se succed pe o traiectorie sinusoidala ale carei urcusuri si coborasuri oscileaza de-a lungul unei linii orizontale: cand deasupra, cand dedesuptul ei. Ambele sunt de fapt excrescente, iesiri din contur, convulsii ale vietii, valuri ale unei mari hartuite de furtuna. Şi, ca în orice furtuna, nu lipsesc norii negri ai urii, vantul puternic al mandriei, tunetele razbunarii, fulgerele sclipitoare ale minciunii.


   Toate
acestea si multe altele starnesc valurile care urca, apoi se prabusesc producand spaima, prapad si moarte. Iar pe aceste valuri, pluteste în deriva barca omenirii într-un zbucium continuu, pentru ca, pe carma, stau fixate cu obstinatie, firave si vulnerabile, mainile necredintei, asa cum se întampla în vorbele lui Iacov (1:6): "Dar s-o ceara cu credinta (Întelepciunea), fara sa se îndoiasca deloc: pentru ca cine se îndoieste, seamana cu valul marii, tulburat si împins de vant incoace si incolo".


   Cine
insa, ne-ar putea mentine pe drumul fara înaltari magulitoare urmate de caderi dezamagitoare, aflate parca într-un proces continuu de compensare reciproca?! Oare, cum ne putem pastra echilibrul fara a starni valuri pe marea vietii, valuri ce ne ridica intr-un avant ametitor, creandu-ne falsa imagine de cuceritori, dupa care ne coboara la fel de vijelios punandu-ne eticheta de nefericiti?!


   Doar
cararile lui Dumnezeu ne pot oferi siguranta, fiindca pe ele se plimba dragostea "cea indelung rabdatoare, plina de bunatate, care nu pismuieste, nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se gandeste la rau, nu se manie, nu se cearta..." ca sa starneasca valuri, ci din contra, "acopera totul, crede totul, nadajduieste si sufera totul" (1Corinteni 13). Si tot pe aceste drumuri, primim "Intelepciunea care vine de Sus" si care "curata, pacinica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune..." (Iacov3:17), ne va ajuta sa intelegem ca viata insasi este un dar inestimabil si ne va învata sa percepem caderile ca pe niste trepte catre perfectiune, iar din înaltari sa facem prilejuri de multumire lui Dumnezeu întocmai ca "bogatul care se lauda cu smerirea lui" (Iacov 1:10), stiind ca "mandria merge inaintea caderii".


Iata un mod de a urca tot timpul...

Cele mai recente resurse scrise - Meditatii

Smerenia și supunerea totală: modelul Domnului Isus
Aceasta este o continuare a postării De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare - Resurse CreștineVersetul din Coloseni 2:3 vorbește despre profunzimea tainei lui Dumnezeu... Citeste mai mult >>
De ce frica de iad nu produce iubire adevărată
El ne dezvăluie frumusețea Sa strălucitoare, astfel încât să fim copleșiți de admirație și atracție. Aceasta este ilustrată în Psalmi 50:1-2, unde se spune: “Din Sion, care este întruparea frumuseții... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Hristos – adevărata chemare a Evangheliei
Pentru a înțelege cum Dumnezeu intervine în viața omului, astfel încât acesta să fie convins să aleagă oferta Sa în locul ofertei lui Satan și, în acest mod, să poată fi transformat dintr-o stare păcă... Citeste mai mult >>
Desăvârșirea caracterului creștin
Pentru a atinge statura lui Hristos, precum și pacea și odihna în care a trăit El, este necesar un efort constant de ucenicie, urmându-L pe Învățător. Aceasta este singura cale prin care se poate atin... Citeste mai mult >>
Am vizitat "scaunul de domnie al Satanei" în Berlinul de Est
Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: (Apoc. 2.12) 13 «Ştiu* unde** locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele... Citeste mai mult >>
Adorarea
Reverență în închinare Adevărul este că închinarea este elementară până când începe să capete calitatea de admirație. Atâta timp cât închinătorul este preocupat cu sine însuși și cu bunul lui mers, e... Citeste mai mult >>
Golul sufletului: consecința despărțirii de Dumnezeu
La căderea lui Adam, omul a suferit o despărțire spirituală în raport cu Dumnezeu, pierzând astfel accesul la sursele de împlinire completă. Această ruptură spirituală a însemnat o separare de valoril... Citeste mai mult >>
De ce trăim... și pentru ce murim?
Venim pe lume, ne pregătim pentru viață, muncim, avem copii, nepoți, ne bucurăm de viață mai mult sau mai puțin, dar în final totul se sfârșește la mormânt. Mulți oameni percep „rostul vieții” ca fiin... Citeste mai mult >>
Rugăciunea de renunțare
Duhul mă învață să încredințez pe de-a-ntregul voia mea voii Tatălui. Îmi deschide urechea spre a aștepta cu nespusă tandrețe și cu sufletul dispus să învețe ceea ce Tatăl are să îmi spună și să mă î... Citeste mai mult >>
În căutarea Tatălui
În căutarea Tatălui Cami Sesărman Mă aflam departe…Pluteam pe o mare învolburată, agitată, ce părea că are să mă înghită din clipă în clipă. Valurile loveau fără milă, iar spuma lor amară îmi acoperea... Citeste mai mult >>