Te concentrezi pe Hristos, sau pe îndumnezeirea ta?

Nu te concentra pe a pleca. Oriunde te afli.
Concentrează-te pe a ajunge. Destinația este cea care te atrage spre rezultat.

Deși sunt niște motoare care te împing să ieși din situația în care te afli, frica, frustrarea, nemulțumirea nu te duc niciunde.

Nu te concentra, așadar, pe ce îți lipsește de la desăvârșire, ci pe ceea ce ai deja în Hristos.

Daca te concentrezi pe ce îți lipsește, vei vedea numai diferențele. Vei vedea doar lipsa desăvârșirii și te vei simți frustrat. Vei căuta să crești îmbunătățind continuu cu un sentiment de nemulțumire, în loc să crești fiind în Hristos, trăindu-L în pace.

La ce privești, aceea primești

Atunci când atenția ta este concentrată pe a umple golul care stă între tine și Dumnezeu, în fața ta va fi doar golul. Un gol care va adânci percepția acestuia, făcându-te să vezi și mai mult gol.

Atunci când te concentrezi pe Hristos și plinătatea Lui în tine, vei vedea dumnezeirea Sa și, odată cu trecerea timpului, vei experimenta mai mult din prezența Lui.

Pentru că ceea ce ai în fața ochilor minții tale va fi făcut să crească.
Fie golul, lipsa, distanța dintre tine și El, fie plinătatea, prezența, identitatea Lui Dumnezeu în tine.

Dacă vrei să crești, o poți face doar în Hristos fiind, prin Hristos, avându-L în față, în atenția ta.

Vei vedea tot mai mult, vei experimenta tot mai mult din El și sufletul tău se va deschide către întregul ființei Lui. Ființă care, unită cu tine, vrea să te copleșească.

Crești prin acceptarea Lui Dumnezeu, hrănindu-te cu El

Deci crești acceptând, primind, hrănindu-te din Dumnezeu, nu construind sfântul din nimicul aflat în tine, în firea ta.

Contemplarea, adorarea, împărtășirea cu Hristos te îndumnezeiește, nu străduința de a te debarasa de metehne.

Ești tot mai mult pentru că primești în tine tot mai mult, în consecință eliberându-te de metehne. Așa cum lumina alungă întunericul prin prezenta sa, nu încercarea de „a arunca” întunericului afara din tine cu lopata…