Strategia lui Satan în a-l dezarma pe creștin de platoșa lui -5-

Satan amenință neprihănirea printr-o puternică opoziție din partea lumii

A treia piatră pe care diavolul o aruncă pe calea neprihănirii este aprecierea celor din jur:

Nu-ți dai seama că purtând platoșa, ești gata să pierzi respectul semenilor și al prietenilor? ... și știi că Scriptura spune că trebuie să trăiești în pace cu semenii tăi. Sau ți-ar place să fii disprețuit, precum era Lot în țara sodomiților și Noe în lumea de altădată? Tu trebuie să știi până acum că sfințenia provoacă sânge rău oriunde vei merge. Dacă o păstrezi, vei avea parte numai de pumni din partea lumii!

Deși este un argument slab, el oferă suficientă greutate unei ispite periculoase când întâlnești un om cu un cuget sensibil și o înclinație puternică spre liniște. De exemplu, Aron probabil s-a împiedicat de această piatră când a construit vițelul de aur. El nu a căutat să-și placă lui însuși, ci mai degrabă, să împace un popor nemulțumit:

Să nu se aprindă de mânie domnul meu: Tu singur știi că poporul acesta este pornit la rău. Exodul 32.22

Este ca și cum Aaron s-ar fi scuzat astfel:

-Nu știam ce-ar fi putut face acest popor dacă nu i-aș fi îndeplinit cererea. Eu nu am făcut altceva decât să-l împac pentru a preveni un necaz mai mare.

Astfel, observăm nevoia de a fi înarmați împotriva acestei ispite a lui satan. Și un prim pas important este să examinăm următoarele adevăruri:

1. DUMNEZEU INFLUENȚEAZĂ TOȚI OAMENII

Ori de câte ori Dumnezeu dorește, El îți poate oferi aprecierea oamenilor de care te temi cel mai mult: CÂND SUNT PLĂCUTE DOMNULUI CĂILE CUIVA, ÎI FACE PRIETENI CHIAR ȘI PE VRĂJMAȘII LUI. Proverbe 16.7 - Un bun exeplu îl constituie Laban și Iacov. Laban era plin de mânie când îl urmărea pe Iacov, fiind hotărât să se răzbune dar Dumnezeu l-a întâlnit pe drum și i-a schimbat gândul. Transformarea a avut un asemenea impact asupra lui Laban încât i-a mărturisit lui Iacov de ce mânia lui s-a transformat în liniște: MÂNA MEA ESTE DESTUL DE TARE CA SĂ VĂ FAC RĂU; DAR DUMNEZEUL TATĂLUI VOSTRU MI-A VORBIT. GENESA 31.29. Laban a avut posibilitatea să-i facă rău lui Iacov, dar Dumnezeu n-a îngăduit să se întâmple acest lucru!

Când Mardoheu a refuzat să se închine înaintea lui Haman, cum era porunca regală, se părea că el a ales cea mai scurtă cale de a stârni mânia regelui, însă cugetul lui nu permitea genunchiului său să se plece. Totuși, după ce Haman a încercat în toate felurile să îl pedepsească pe Mardoheu, el însuși a fost omorât pe spânzurătoarea amenajată pentru iudeul neclintit. Iar suveranitatea lui Dumnezeu a făcut ca Mardoheu să ia locul lui Haman și să câștige favoarea împăratului. Dumnezeu, care ține cheile inimilor regilor, a închis îndată inima lui Ahașveroș împotriva amalecitului blestemat și a deschis-o pentru a-l lăsa pe Mardoheu să pătrundă în sala tronului. De ce am ezita atunci, să fim perseverenți, când Dumnezeu Se îngrijește cu atâta credincioșie de siguranța copiilor Săi?

2. EXISTĂ MAI MULTĂ ÎNDURARE ÎN URA PĂCĂTOȘILOR DECÂT ÎN DRAGOSTEA LOR

De obicei, sfinții sunt mai binecuvântați prin mânia celor răi decât prin prietenii lor. David a fost mișcat să se roage lui Dumnezeu pentru a-i netezi calea, deoarece vrăjmașii întinseseră asupra lui mâini pline de ură. Dependența de Dumnezeu este întotdeauna mai sigură decât grațiile celui nelegiuit - care îi prinde cu ușurință pe credincioși în capcana compromisului. De exemplu, Luther spunea că el n-ar dori pentru nimic în lume să aibe onorea lui Erasmus: favoarea de care acest om se bucura din partea celor mai strălucite minți ale omenirii care l-au făcut neputincios pentru cauza lui Dumnezeu.

Moabiții nu au putut birui poporul lui Dumnezeu pe câmpul de luptă, dar după ce au făcut un legământ cu israeliții, i-au putut supune. Victoria Moabului a fost câștigată nu prin nenorociri ci prin îmbrățișări. Permite-mi să te asigur că, dacă păstrăm platoșa neprihănirii strâns legată pe noi, nu vom pierde niciodată dragostea și nici nu vom fi copleșiți de furia oamenilor.

Când pierdem dragostea omului câștigăm binecuvântarea lui Dumnezeu:

Ferice va fi de voi, când, din pricina Mea, oamenii vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Matei 5.11

Providența lui Dumnezeu este acoperișul ideal situat deasupra capetelor noastre pentru a ne apăra de furtuna mâniei omenești. Dar este cu totul altceva când omul sfânt este prins în păcat și, astfel dă prilej celui nelegiuit să-l vorbească de rău. Omul ocărăște și Dumnezeu Se încruntă. Atunci, Cuvântul Lui nu va mai constitui un adăpost pentru ca tu să te ascunzi de asaltul limbilor disprețuitoare. Dar când omul nelegiuit TE URĂȘTE PENTRU SFINȚENIA TA, Dumnezeu este legat prin făgăduință să-ți plătească cu dragoste pentru ura lor și cu binecuvântare pentru blestemul lor. Am putea să ne plângem vreodată de disprețul omului când ascultarea și sfințenia ne conduc spre un loc mai înalt, cel al bunăvoinței lui Dumnezeu?

Când pierdem dragostea din partea lumii, îi câștigăm respectul și onoarea. Oamenii care nu te vor iubi pentru că ești un om sfânt, nu pot să își ascundă respectul și teama față de tine din același motiv. Dar, ori de câte ori tu renunți la puțină sfințenie pentru a obține o dragoste falsă din partea păcătoșilor, tu pierzi respectul pe care cugetele lor l-au plătit în ascuns vieții tale. Precum Samson, creștinul care umblă în puterea sfințeniei este de temut pentru cei nelegiuiți dar dacă păcatul expune un suflet neputincios, el este prins și se prăbușește sub biciul limbilor lor și blestemul inimilor lor.

Sărăcia și o poziție umilă în societate nu pot face din tine un om nevrednic atâta timp cât tu îți menții platoșa neprihănirii. MĂREȚIA POATE DOMNI ÎNTR-O INIMĂ SFÂNTĂ CHIAR CÂND ESTE ÎMBRĂCATĂ SĂRĂCĂCIOS. De exemplu, neprihănirea lui David i-a atras respectul lui Saul iar împăratul l-a lăudat pe acest slujitor exilat: ... A PLÂNS ȘI A ZIS LUI DAVID: TU EȘTI MAI BUN DECÂT MINE. 1 Samuel 24.16,17. Și așa ar trebui să fie; oamenii firești trebuie să admită că sunt copleșiți de viețile sfinților. Și așa se va întâmpla dacă te porți în acest chip distinct pe care-l cere Dumnezeu, făcând lucruri pe care nici cei mai buni semeni necredincioși nu le pot face. Atâta vreme cât vrăjitorii faraonului egiptean au putut imita minunile pe care le-a făcut Moise, ei s-au considerat la fel de buni ca și el. Dar plaga păduchilor i-a oprit - nici chiar abilitățile lor deosebite nu au putut realiza ce făcuse Moise și ei au trebuit să admită că acolo era DEGETUL LUI DUMNEZEU. EXODUL 8.19

Creștine, tu întotdeauna trebuie să faci mai mult decât necredincioșii și neprihănirea ta ca una subordonată lui Dumnezeu, trebuie să o întreacă pe a lor!