Smirna și Filadelfia - problema suferinței

   Smirna, acum orașul Izmir din Turcia, era și este unul dintre marile centre comerciale și de afaceri din Orientul Apropiat. Cu aproape două secole înainte de Hristos, Smirna a urat Romei bun venit și l-a slujit pe Cezar cu o loialitate de netăgăduit. Cetatea era probabil cea mai frumoasă din întreaga regiune. Multe secte religioase își aveau aici sediul, inclusiv aceea ai cărei adepți se închinau Cezarului. Deși 11 orașe au rugat Senatul roman să aprobe construirea unui templu al împăratului Tiberiu, acesta a fost în cele din urmă ridicat în Smirna. Aici trăia și o puternică minoritate de evrei care s-a alăturat Romei în a face viața grea creștinilor.

   Filadelfia, situată la este de Smirna, era construită pe un platou care dădea în valea râului Cogamus. Acest oraș prosper era numit poarta către Răsărit. Era străbătut de caravane care mergeau sau se întorceau de la Roma, capitala imperiului. Ioan scrie Filadelfiei: '...ți-am pus înainte o ușă deschisă.' Și aici sinagoga evreilor era puternică și ostilă tinerei biserici creștine. Nu știm aproape nimic în legătură cu bisericile din Smirna și Filadelfia, în afară de cele scrise în cele două epistole dicatate lui Ioan de către Hristos, pe Insula Patmos.

   Știm că ambele biserici erau credincioase. Nu există nici un cuvânt de critică la adresa lor. Ioan scrie bisericii din Smirna: 'Știu necazul tău și sărăcia ta (dar ești bogat)...' Bisericii din Filadelfia îi scrie: 'Știu că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și n-ai tăgăduit Numele Meu.' Se pare că aceste două biserici erau mici, sărace și înfruntau aceleași medii ostile. Pentru ambele biserici, viitorul păstra multe încercări.

   Există însă o mare diferență între aceste două biserici. În vremurile tulburi care vor urma, așa după cum scrie Ioan Filadelfiei: În ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului, una dintre ele - Smirna- va trece prin mari suferințe în timp ce, cealaltă, va scăpa nevătămată. Toate presupunerile noastre cu privire la suferință sunt puse la încercare de aceste două epistole. Ambele biserici par la fel de credincioase. Totuși, una va suferi până la moarte. Cealaltă nu va suferi deloc. Dar această inegalitate aparentă are câteva precedente. În Evrei capitolul 11 există o listă lungă de oameni pe care Dumnezeu i-a izbăvit. Dar în versetul 35 scrie: unii n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți. În Cartea Faptele apostolilor, ni se relatează că Iacov a fost decapitat iar Petru izbăvit.

   În aceste texte ca și în altele, ni se reamintește că suferința are o componentă necunoscută, misterioasă. Ioan consideră că suferința e o parte a credinței creștine. El nu se întreabă de ce o biserică suferă și de ce cealaltă nu suferă. El nici măcar nu se așteaptă ca Dumnezeu să mântuiască biserica din Smirna de suferințele ei. Însă are încrederea că Dumnezeu va păzi biserica din Filadelfia de suferința care va încerca lumea.

   Ioan trimite veștile rele bisericii din Smirna: ...diavolul are să arunce în temniță pe unii dintre voi, ca să vă încerce. Și veți avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte. Pentru Filadelfia, are vești bune: ...te voi păzi de ceasul încercării. Suferința este o realitate. Pentru ambele biserici sfatul lui Hristos este simplu. Pentru Smirna: FII CREDINCIOS PÂNĂ LA MOARTE, ȘI-ȚI VOI DA CUNUNA VIEȚII. Pentru Filadelfia: PĂSTREAZĂ CE AI, CA NIMENI SĂ NU-ȚI IA CUNUNA.

   E bine să luăm seama la câteva aspecte ale suferinței. În primul rând, SĂ NE AȘTEPTĂM LA SUFERINȚĂ! Nu fi surprins, nu te simți precum o victimă, nu fi mândru de suferința prin care treci, dar nici nu te teme de ea. Suferința face parte din viața creștinului. În al doilea rând, nu te uita la ceilalți dacă suferă sau nu. Comparațiile, în ambele sensuri sunt demoralizatoare. În al treilea rând, recunoaște că nu e nevoie de bogății sau influență socială pentru a fi credincios (amintește-ți ce sărace erau aceste două biserici!), ci de răbdare. Una din roadele Duhului este răbdarea. În al patrulea rând, adu-ți aminte că suferința pământească va lua sfârșit într-o zi și moartea a doua, moartea veșnică, nu ne va vătăma. În al cincilea rând, reține că, atunci când un creștin își poartă suferința cu credincioșie, Dumnezeu este glorificat. Robii lui Hristos care au suferit aici pe pământ, vor fi proslăviți într-un mod special. Fiecăruia i se va da un nume nou pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește. Hristos a spus bisericii din Filadelfia:

   Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul lui Dumnezeului Meu, și nu va mai ieși afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu.

   Cu câțiva ani în urmă, fotograful canadian Yousuf Karsh mi-a trimis un album cu fotografiile lui. Pe hârtia de ambalaj vameșul ștampilase cuvintele: valoare de conținut. Sub ștampilă era scris: cu autograful autorului. Într-adevăr, pe prima pagină era autograful adresat mie. M-am gândit că e un lucru intresant, albumul costând probabil 40-50 dolari, dar autograful urcase mult valoarea. Valoarea noastră, a celor care credem în Isus Hristos, este aceea că într-o zi, vom primi semnătura Autorului.

   Eu nu pot înțelege rațiunea suferințelor și a persecuției. Nu știu de ce biserici dintr-o parte a lumii îndură suferințe groaznice și lipsuri, în timp ce alte biserici sunt bogate și nu suferă deloc. Nu știu de ce tinerii evangheliști ce s-au adunat la Amsterdam în anul 1983 și anul 1986 au acum cicatrice de la arsurile și bătăile pe care le-au îndurat pentru slava lui Hristos în timp ce eu am fost păzit de astfel de încercări. Nu știu de ce Corrie ten Boom a asistat la moartea sorei ei într-un lagăr nazist, sau de ce Eareckson Tada e acum paralizată de la gât în jos.

   Poate că și tu ai trecut prin suferințe cărora nu le-ai înțeles rostul. Poate că te-ai mâniat chiar pe Dumnezeu pentru că le-a îngăduit în timp ce alții nu au asemenea probleme. Nu lăsa amărăciunea să lucreze în tine ci mai degrabă învață să te încrezi în  Hristos în orice situație. Învață să spui împreună cu Pavel:

   ...M-AM DEPRINS SĂ FIU MULȚUMIT CU STAREA ÎN CARE MĂ AFLU... ...POT TOTUL ÎN CRISTOS, CARE MĂ ÎNTĂREȘTE.