Simţul vieţii

   Cum putem ştii dacă suntem în prezenţa lui Dumnezeu sau nu?

   Dumnezeu este lumină, şi atunci când suntem în prezenţa Lui Dumnezeu putem simţi lumina. Nu simţim doar curgerea lăuntrică, ci şi iluminarea lăuntrică ce este obţinută numai prin părtăşia vieţii. Toate acestea nu reprezintă o doctrină, ci o explicare a experienţei noastre. Dacă nu putem spune 'Amin' la aceste experienţe, atunci mi-e teamă că ceva e în neregulă cu noi. Tocmai aceste lucruri ar fi trebuit să le experimentăm începând din ziua mântuirii noastre, deşi poate nu am fost capabili să le explicăm. Permiteţi-mi să repet - înlăuntrul nostru ceva se mişcă şi curge, iar când suntem în curgere noi pur şi simplu ne aflăm în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi înlăuntrul nostru avem strălucirea şi totul este în lumină. Toate lucrurile ne sunt clare - dacă ceva este corect sau greşit, dacă este voia lui Dumnezeu sau nu, dacă este ceva din viaţă sau din moarte. Toate lucrurile devin clare prin simtul lăuntric.

   Deci simţul vieţii este foarte mult legat de părtăşia vieţii. Părtăşia vieţii ne ajută să fim conştienţi de simţul vieţii aducându-ne în prezenţa lui Dumnezeu, unde putem savura strălucirea lui Dumnezeu ca lumina. Această strălucire clarifică orice lucru. Ea pătrunde în fiecare colţ şi fiecare alee a fiinţei noastre, dând naştere unui simţ foarte fin şi acut. Acest simţ detectează imediat o greşeală oricât de mică. Cu cât avem mai mult curgerea vieţii, ci atât suntem mai mult în prezenţa lui Dumnezeu şi cu atât vom experimenta mai multă strălucire. Cu cât experimentăm mai mult această strălucire, cu atât vom avea un simţ mai acut şi mai delicat. Prin acest simţ noi Îl putem cunoaste pe Dumnezeu, voia Sa şi calea Sa. Acest simţ cercetează şi testeaza totul.

   Mai mult, acest simţ lăuntric al vieţii depinde întotdeauna de gradul părtăşiei noastre lăuntrice cu Domnul. Atunci când ne fixăm mintea pe carne, aşa cum am arătat din Romani, noi pur şi simplu ne fixăm sinele pe carne. Faptul că ne fixăm mintea pe carne înseamnă că sinele nostru cooperează cu carnea, iar dacă noi cooperăm cu carnea cu siguranţă relaţia noastră cu Dumnezeu nu este bună.

   Amintiţi-vă cele trei cercuri concentrice care ilustrează cele trei părţi ale omului. Carnea este trupul (cercul exterior) schimbat în natură prin coruperea lui Satan.

   Mintea se află în suflet (cercul din mijloc), care reprezintă fiinţa noastra umană, sinele. Dumnezeul Triunic locuieşte în duh (cercul din centru). Mintea, localizată între carne şi duh, are posibilitatea de a se mişca în ambele direcţii. Să nu uităm niciodată Romani 8.6 -este unul dintre cele mai importante versete din Scriptură.

   'Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când cei ce trăiesc după lucrurile Duhului, este viaţă şi pace.'

   Într-un sens este chiar mai important decât Ioan 3.16. Dacă reţinem doar Ioan 3.16 si uităm Romani 8.6, suntem nişte bieţi creştini mântuiţi; niciodată nu am putea fi creştini victorioşi. Ioan 3.16 este suficient ca să primim viaţa veşnică, dar Romani 8.6 ne arată cum să fim creştini victorioşi.

   Fixarea minţii noastre - adică fixarea sinelui- pe carne este moarte. Fixarea minţii sau fixarea sinelui pe duh este viaţă şi pace. Aici este cheia vieţii sau a morţii.

   Mintea este foarte neutră. Ea este 'pe gard'. Ea se poate întoarce către carne sau se poate întoarce către duh. Istoria grădinii Edenului trebuie repetată din nou. Voinţa liberă poate alege una dintre cele două opţiuni. A alege pomul cunoştinţei înseamnă moarte, dar a alege pomul vieţii înseamnă viaţă.

   Noi ne aflăm între aceste două posibilităţi; suntem neutri faţă de viaţă şi moarte. Rezultatul depinde de alegerea noastră, de atitudinea noastră. Păcatul personificat, reprezentându-l pe Satan, se află în carne; Dumnezeul Triunic Se află în duh după ce suntem mântuiţi; iar sinele este în minte. Secretul vieţii sau al morţii depinde de cooperarea noastră cu duhul sau cu carnea.

   Dacă cooperăm cu carnea, avem moartea. Dacă coperăm cu duhul, ne împărtăşim din Dumnezeu care este viaţă.