Scopul focului topitorului în viața răstignită -2-

Rețineți că dumnezeului acestui veac nu-i pasă că voi credeți în Dumnezeu.

Tu crezi că Dumnezeu este unul și bine faci; dar și dracii cred... și se înfioară! Iac. 2.19

Diavolul crede în Dumnezeu, așa că sunteți de aceeași părere cu el. Nu-l deranjează nici dacă vă închinați lui Dumnezeu, cu condiția să vă închinați și dumnezeilor acestei lumi. Câtă vreme credeți în Dumnezeu, așa cum fac milioane de oameni azi, și nu-L faceți prioritatea exclusivă numărul unu în viața voastră, diavolul nu are nimic de împărțit cu voi. Biserica evanghelică de azi urmează cursul mișcării liberale și coboară pe aceeași cărare a compromisului. Un compromis aici, unul acolo, și curând e prea puțină diferență, dacă e vreuna, între așa-numitul creștin și omul din lume.

Adevărata ascultare, după cum e ilustrată în povestea celor trei evrei, ne aduce întotdeauna într-un punct de unde nu mai e cale de întoarcere. Aici intră în scenă credința. Nu trebuie să înțelegem ce se întâmplă pentru a-L asculta pe Dumnezeu. Nu trebuie să cunoaștem rezultatul pentru a-L asculta pe Dumnezeu. Ca chestiune de credință și încredere, Îl ascultăm pe Dumnezeu pentru simplul fapt că e Dumnezeu. Această ascultare ne aduce în punctul unei hotărâri personale unde nu trebuie să fim eliberați de necazul nostru.

ASCULTAREA înseamnă recunoașterea suveranității și autorității lui Dumnezeu și supunerea față de El fără discuție și fără a ține seama de consecințe. Vedem acest aspect al ascultării depline în viața lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego când au zis: DUMNEZEUL NOSTRU CĂRUIA ÎI SLUJIM POATE SĂ NE SCOATĂ DIN CUPTORUL APRINS... ȘI CHIAR DE NU NE VA SCOATE, SĂ ȘTII, ÎMPĂRATE, CĂ NU VOM SLUJI DUMNEZEILOR TĂI ȘI NICI NU NE VOM ÎNCHINA CHIPULUI DE AUR PE CARE L-AI ÎNĂLȚAT. (Daniel 3.17-18). ASCULTAREA lor nu a depins de faptul că Dumnezeu îi va salva dintr-o situație grea. Ei știau că El o poate face, dar și dacă nu o făcea, asta nu avea nicio influență asupra ascultării lor absolute de Dumnezeu.

PREDAREA

Ascultarea deplină a celor trei tineri evrei față de Dumnezeu i-a adus într-un loc de predare absolută față de iminenta situație. Nu ne place să vorbim despre asta. Vrem să spunem că Dumnezeu ne scapă din situații grele așa încât să putem spune: SLAVĂ DOMNULUI, EL M-A SALVAT! Dar PREDAREA nu înseamnă nimic de acest fel.

ESENȚA PREDĂRII este să te dai la o parte din drum pentru ca Dumnezeu să poată face ceea ce vrea să facă. Atât de des suntem într-o poziție în care Dumnezeu nu-Și poate face lucrarea. Apoi stăm și ne întrebăm de ce nu se întâmplă nimic. Nu se întâmplă pentru că stăm îndărătnici față de Dumnezeu prin faptul că refuzăm să ne predăm situației iminente.

Nabucodonosor a fost destul de amabil ca să le ofere celor trei tineri evrei ocazia de a-și reconsidera poziția. În definitiv, filozofia lumii este că trebuie să dai un pic ca să primești un pic. El a încercat să le ușureze situația. În domeniul natural, se aflau într-o poziție în care credința față de Nabucodonosor le-ar fi fost de mare folos pentru a ajuta poporul Israelului. Prețul nu ar fi fost decât un mic compromis pe ici, pe colo. Așa merg lucrurile în lume, dar nu așa merg în Împărăția lui Dumnezeu.

Un lucru pe care l-au înțeles cei trei evrei a fost cine este conducătorul suprem al acestei lumi. Nabucodonosor se credea așa de grozav dar el nu constituia o amenințare pentru acești evrei a căror credință și loialitate erau numai și numai față de Dumnezeu. Unii ar vrea să credem că dacă ne predăm unei situații ne purtăm cu lașitate. Singurul care ar crede această filozofie este unul care nu cunoaște căile lui Dumnezeu. Deși este adevărat că există momente în care trebuie să ținem piept unei anumite situații sau probleme -când respingerea situației este la ordinea zilei- nu trebuie să confundăm niciodată asta cu ocazia de a ne preda în așa fel încât să ne dăm la o parte din calea lui Dumnezeu și să Îi permitem să facă în noi ceea ce vrea să facă prin noi.

Cuptorul reprezenta cel mai rău lucru pe care îl putea face lumea. De fapt, Nabucodonosor a fost așa de furios pe acești evrei încât a poruncit ca cuptorul să fie încins de șapte ori mai tare ca înainte. Apoi a poruncit să fie legați și aruncați în cuptorul încins. Când Șadrac, Meșac și Abed-Negro s-au predat flăcărilor din acel cuptor au pășit pe terenul lui Dumnezeu.

Observ cu mare satisfacție că oamenii lui Nabucodonosor care fuseseră însărcinați să-i arunce pe evrei în cuptorul aprins au fost singurii mistuiți de foc. De fapt, singurele lucruri consumate de foc au fost oamenii lui Nabucodonosor și legăturile tinerilor evrei. Ceea ce a fost al lumii, Nabucodonosor și legăturile, a fost mistuit complet de flăcările cuptorului dar nimic de-al lui Dumnezeu nu a fost vătămat.

Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate și nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. Daniel 3.27

Nu văd de ce are lumea atracție pentru cineva. Oricine poate citi ceva despre istorie va înțelege că lumea distruge întotdeauna ce-i al ei. Iosua a înțeles acest lucru când le-a spus israeliților:

Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștru dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului. Iosua 24.15

Dacă vreți să-l urmați pe dumnezeul acestui veac, a spus Iosua, n-aveți decât. Dar, așa cum a mărturisit cu multă încredere, el și casa lui vor sluji Domnului. A înțeles că lumea se întoarce întotdeauna împotriva alor săi.

Oamenii lui Nabucodonosor au fost distruși pentru că cei trei tineri evrei L-au ascultat pe Dumnezeu și s-au predat cuptorului. Cum să poți înfrânge astfel de oameni? Cum îi poți supune prin amenințări? Focul nu le-a făcut niciun rău. Acesta a fost lucrul uimitor în ceea ce l-a privit pe Nabucodonosor. Lucrul pe care îl menise pentru nimicirea oamenilor lui Dumnezeu s-a întors împotriva lui și n-a făcut decât să-i distrugă oamenii.

Dacă am putea să ne băgăm asta în cap! Dacă am putea crede cu adevărat că Dumnezeu are un plan în lumea aceasta și că noi facem parte din acest plan. Cu toate că circumstanțele din viața noastră sunt ocazii ca Dumnezeu să învingă lumea, singurul lucru care stă în cale este creștinul șovăitor care pretinde ca Dumnezeu să-l scape de orice necaz. Dar e un necaz care Îl face pe Dumnezeu să fie slăvit.

Aceeași flacără care a mistuit lumea naturală și servitutea impusă de lume asupra creștinului este flacăra care îl curăță pe creștin. Focul arde impuritățile și aduce aurul în stare pură. Cu cât e mai puternică flacăra, cu atât e mai pur aurul.