Satisfacţie la nivelul cugetului...

Cugetul este un lacăt care nu deschide uşor. Chiar dacă s-ar potrivi cheia, o mână plăpândă nu o poate rasuci în lacăt. Astfel, când un biet om tine cheia mângâierii, cugetul refuză să se deschida; îndoielile şi teama nu vor fi îndepărtate până nu intervine lucrarea Duhului Sfânt.

Cugetul este ofiţerul lui Dumnezeu; şi, deşi datoria este complet plătită din cer, acest demnitar nu va lăsa liber sufletul până ce Duhul lui Dumnezeu nu oferă autorizaţia şi garanţia divină.

'Dacă dă El pace, cine poate să o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? '

Iată cum demonstrez de ce o pace abundentă a cugetului nu poate fi găsită departe de Evanghelie şi de Lucrarea Duhului Sfânt:

1. NUMAI EVANGHELIA PREZINTĂ DUHUL LUI DUMNEZEU CA MÂNGÂIETOR

Mângâierea Duhului Sfânt se odihneşte în satisfacerea lui Isus Hristos. După ce Şi-a vărsat sângele şi a plătit preţul împăcării păcătosului cu Dumnezeu, El S-a întors în cer şi L-a rugat pe Tatăl Sau sa trimită Mângâietorul. Acum HRISTOS nu ar mai putea face această cerere, nici Tatăl nu ar mai putea-o garanta-o, de vreme ce moartea Sa a protejat justiţia lui Dumnezeu de orice rău care ar fi putut-o afecta când credincioşii au acceptat mângâierea Duhului. Cristos le-a spus ucenicilor:

'Dacă nu Mă duc Eu, MÂNGÂIETORUL NU VA VENI LA VOI; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. '

Duhul a fost trimis credincioşilor de îndată ce Isus S-a înfăţişat în cer cu sângele Lui ca intermediar. Dar poate te întrebi cum au putut avea sfinţii Vechiului Testament această pace şi mângâiere de vreme ce au trait înainte de întoarcerea la cer a lui Hristos - chiar înainte de a fi venit pe pământ pentru prima dată. Ei bine, ei au găsit mângâiere în aceeaşi Persoană care le-a cumpărat iertarea. Ei au fost iertaţi prin sângele lui Cristos Care reprezenta de la începutul lumii Mielul înjunghiat; şi ei au fost mângâiaţi de Duhul Său. Întreaga iertare a fost trimisă pe creditul lui Cristos, Care încă de atunci era gata să-Şi ofere viaţa la împlinirea vremurilor şi se află pe acelaşi credit care le-a oferit mângâierea Duhului Sfânt.

Astfel, tu poţi observa că Duhul este un Mângâietor datorită legământului Evanghelile lui Dumnezeu; El nu ar fi putut rosti niciodată vreun cuvânt, dacă nu ar fi fost pentru această făgăduinţă a Evangheliei. Prin urmare, când Tatăl Îl trimite pentru a mângâia, El vine în Numele Lui Cristos, Care a stat la spărtura dintre El şi păcătoşi, adică de dragul Lui şi la cererea Lui.

Ce spune Duhul Sfânt când mângâie?

Vestea fericită pe care El o aduce este înţelepciunea Evangheliei:

'El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit'.

Aşadar, învăţătura Lui nu va aduce o lumină nouă, diferită de cea a Evangheliei, ci va învăţa acelaşi adevăr predicat de Isus.

Când Duhul mângâie, ingredientele înviorătoare pentru suflet folosite de El sunt adunate din grădina Evangheliei:

'El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi',

adică moartea lui Cristos, meritul Lui, învierea Lui, înalţarea şi mijlocirea, făgăduinţele obţinute şi pecetluite cu Sângele Lui.

2. DUHUL SFÂNT ARE PUTERE SĂ MÂNGÂIE

Evanghelia oferă suficientă putere pentru a satisface cel mai chinuit cuget din lume - deplina satisfacţie pe care sângele preţios al lui Cristos a oferit-o lui Dumnezeu pentru păcătoşi. Dar dacă cineva nu a înţeles şi nu a profitat de acest plan, el va trebui să sufere mai departe durerile chinuitoare ale cugetului, deoarece nici o picătură din balsamul înviorător nu a venit sa-l vindece. Dar, după cum dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu au pregătit un Mântuitor Care să obţină pentru noi răscumpărarea veşnică, El a trimis şi Un Mângâietor Care să ne implementeze această răscumpărare. Această lucrare divină este numită PUTERNICA ÎMBĂRBĂTARE.

Cristos Şi-a arătat puterea când a smuls porţile mormântului şi a ieşit din această închisoare întunecată prin învierea Lui minunată. Prin această demonstraţie, El a dovedit CU PUTERE CĂ ESTE FIUL LUI DUMNEZEU. Şi este nevoie de o putere la fel de mare pentru a deschide temniţa în care zace cugetul vinovat. De fapt, aceeaşi piatră care a fost prăvălită pe mormântul lui Cristos, pentru a împiedica învierea Lui, se află şi pe cugetul păcătosului, pentru a împiedica învierea lui la o viaţă de pace. Totusi, adu-ţi aminte că cel mai puternic sigiliu de pe mormântul lui Isus nu a fost piatra rostogolită de oameni, nici pecetea pe care iudeii au pus-o pe mormânt, ci blestemul Legii datorat păcatului, pe care i l-a fixat justiţia divina. Nici chiar îngerii care au dat piatra la o parte nu au putut îndepărta acest blestem.

Să presupunem ca putem privi în mormântul acestui cuget tulburat, îngropat datorită vinovăţiei şi care simte iadul în toată spaima lui. 'Sunt condamnat' este limbajul care-i răsună mereu în urechi.

Dar ce ţine cugetul în această stare? De ce nu se poate ridica din această groapă îngrozitoare?

Tu torni în zadar untdelemnul mângâierii, deoarece blestemul lui Dumnezeu înţeapă precum un pumnal în inimă; iar mânia Lui este asemenea unui munte de poveri pe cugetul păcătosului. Până când nu îndepărtezi blestemul şi mânia, pacea şi mângâierea sunt imposibile - aceeaşi piatră le pecetluieste pe amândouă!

Dar Mângâietorul vine şi-ţi spune o veste bună. Acelaşi Duh Care L-a împiedicat pe Isus să vadă putrezirea, Care nu a îngăduit ca moartea sa-L înghita, Care a înviat Trupul Lui mort şi L-a înălţat nu numai la viaţă, dar şi la nemurire - El este Cel chemat de CRISTOS pentru a satisface cugetul tău îndurerat, pentru dragostea Lui.

Acest DUH SFÂNT binecuvântat are toate carcateristicile unui Mângâietor. El este atât de curat şi sfânt, încât nu poate înşela, El este numit DUHUL ADEVĂRULUI. Dacă El spune că păcatele îţi sunt iertate, tu poţi să-l crezi! El nu linguşeşte! Dacă nu ar fi fost aşa, El ţi-ar fi spus deoarece El poate belstema la fel de bine cum poate mângâia, El te poate convinge de păcat ca şi de neprihănire. El niciodată nu bate la vreo uşă din întâmplare, nici nu transmite mesaje unei persoane ce nu merită, ci cunoaşte exact scopul pe care Dumnezeu îl are pe pământ cu fiecare om:

'Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. '