Să umblăm pe înălțime, precum cerbii Domnului

Vacante la bunici și drumeții in copilărie.

Ce am învățat în timpul lor. Ce am înțeles acum.

Cred că cea mai tristă copilărie, după cea de orfan, este cea fără bunici. Am fost privilegiată: mi-am cunoscut și m-am bucurat de toți patru bunicii mei și mulțumesc Domnului mereu căci mama mea, la peste 82 de ani, este lucidă și își va vedea și al doilea strănepot. Ce am învățat de la bunicii creștini? Trăirea practica in dragoste și binecuvântările bunicuței (mamina) când o exasperam: "Fire-ati voi închinate Domnului!"De la ceilalți 2- mamaie și tataie, am învățat cum să nu vorbesc, căci cam blestemau... Dar tot ne iubeau și ei și ne tratau împărătește, in privința mâncării și a drumetiilor. Acolo mancam înghețată proaspătă, de casa, cu farfuria și nu răceam nicicand. Scurtele călătorii cu mașina, de la Craiova la tara, la maxim 90 km, le savuram din plin... Tatăl meu, tânăr încă, conducea... o, ce vremuri fericite, o, copilărie! Dar, o data, -toate se petreceau în timpul "regretatului dictator"-, când ne întorceam de la țară, pe întuneric, cu mașina, am lovit o căprioară ce a traversat imprudent soseaua. Parca o vad și acum: cu botul umed, cu o blana așa de frumoasă, cu pete elegante. . Tăticul meu a pus-o cu greu in portbagaj, căci îi îndoise bara din fata și a fost obligat sa o predea miliției de circulație pentru a explica daunele auto. Ce am jelit nevinovata, imprevizibila creatura! Și nu am putut spune nici macar ca Labiș: "Mănânc și plâng! /Mănânc!"Ce am învățat de aici: pădurile României erau încă pline de sălbăticiuni și noi nu știam cât de grațioase și vulnerabile erau. Am "vânat" acea caprioara (sau cerboaica, poate) involuntar, dar tatăl meu tot a plătit o amendă. Era un soi de "ucidere din culpa" a unui animal ocrotit prin lege.

Deci, atenție la păcate "din greșală"! Putem plati și pentru ele!

Dar căprioara, cu acele picioare subțiri, nervoase, de ce nu fugise, de ce nu umblase pe înălțime precum caprele negre, omagiate in Scripturi? A sfârșit, posibil, consumata de milițienii de circulație.

Să reținem deci: daca suntem cerbii Domnului, sa umblam pe înălțime, deasupra agitației mulțimilor, pentru a nu fi accidentați sau chiar uciși... spiritual. Călătoria noastră este spre muntele cel sfânt al Domnului, spre Sion.