Să-ți placă singurătatea și tăcerea

Fă-ți timp să te gândești la tine însuți și la binefacerile lui Dumnezeu. Lasă la o parte lucrurile care îți ațâță curiozitatea. Citește cărți de acelea care, în loc de a te desfăta, mai degrabă îți slobozesc inima spre pocăință. Dacă te-ai feri de vorbăria de prisos și de plimbările nefolositoare și dacă n-ai mai pleca urechea la zvonuri și noutăți, ți-ar rămâne destulă vreme și pentru cugetări sfinte. Cei mai aleși oameni ai lui Dumnezeu se fereau cât puteau, de legătura cu lumea și voiau mai bine să trăiască în singurătate cu Dumnezeu.

Un înțelept de demult a zis: DE CÂTE ORI AM FOST ÎNTRE OAMENI, DE ATÂTEA ORI M-AM ÎNTORS MAI MIC ACASĂ. Așa ni se întâmplă deseori și nouă când lungim prea mult vorba cu cineva. Este mai ușor să taci decât să vorbești și să nu păcătuiești. Este mai ușor să stai închis în casă decât să rămâi afară în păcat. Cine dorește să ajungă la viață duhovnicească, să se depărteze cu Cristos de mulțimea norodului. Nimeni nu se arată fără primejdie în lume dacă nu-i place să stea în singurătate acasă. Nimeni nu poate vorbi cu măsură, dacă nu-i place să tacă. Nimeni nu poate fi sigur în locul de frunte, dacă nu-i place cel din urmă loc. Nimeni nu poate porunci cu chibzuință dacă n-a învățat să asculte cu supunere.

Nimeni nu se bucură cu adevărat, dacă nu are în el mărturia unui cuget bun. Totuși, bucuria credincioșilor este totdeauna unită cu temerea de Dumnezeu; cu toate că în ei strălucește harul și virtutea, smerenia și vegherea nu se împuținează. Nu tot așa este cu cei nelegiuiți. Siguranța lor vine din mândria lor, iar la sfârșit ea se preface în dezamăgire amară. Nu-ți făgădui siguranță deplină în viața aceasta, chiar dacă ai fi cel mai bun creștin.

Adeseori, oameni socotiți ca foarte buni, au ajuns în grele primejdii prin prea multă încredere în ei înșiși. De aceea, pentru mulți este de folos să nu fie scutiți de ispite, ci să fie loviți adeseori de ele, ca să nu înceteze a veghea, să nu se mândrească și să nu caute mângâieri în lume. Cine n-ar umbla niciodată după bucurii trecătoare și n-ar mai avea legătură cu lumea, ce curat cuget ar avea! Cine s-ar desface de orice grijă deșartă și ar cugeta numai la suflet și numai în Dumnezeu și-ar pune nădejdea, câtă pace și odihnă ar avea!

Nu este vrednic de mângâiere cerească cine n-a stat multă vreme în școala zdrobirii de inimă a pocăinței. Dacă dorești o adevărată zdrobire de inimă, intră în odaia ta și închide ușa, ca să nu pătrundă înăuntru zgomotul lumii, după cum este scris:

Cutremurați-vă și nu păcătuiți! Spuneți lucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți!

În odăiță vei găsi ceea ce adesea ai pierdut afară!

În tăcere și în singurătate crește sufletul evlavios și pătrunde tainele Scripturii. Aici găsește el izvorul lacrimilor care-l spală și-l ușurează în toate nopțile, și cu cât se apropie mai mult de Făcătorul său, cu atât se depărtează mai mult de zgomotul lumii. Cine se desparte de prieteni și de cunoscuți, se apropie de Dumnezeu. Mai bine este să stai închis în odăiță și să porți grijă de sufletul tău decât să faci în lume semne și minuni. Este lucru vrednic de laudă să ieși rar în lume, să nu cauți să vezi pe oameni și nici să fi văzut de ei.

De ce vrei să vezi ceea ce nu-ți este îngăduit să ai? LUMEA ȘI POFTA EI TRECE. Poftele trupului trag pe oameni la plimbări și petreceri dar după ce acelea au trecut ce altceva aduc cu ei în casă decât un cuget împovărat și o inimă împrăștiată? Ieșirea cu veselie aduce adesea o întoarcere cu tristetețe; și petrecerea târzie seara aduce mâhnire dimineața. Așa este orice plăcere a cărnii, ea te momește cu blândețe, dar pe urmă te mușcă și te ucide. Cum poți vedea aiurea, și să nu poți vedea la tine acasă? Iată cerul și pământul și toate elementele căci din acestea sunt făcute toate.

Ori încotro ți-ai întoarce ochii, poți să vezi ceva statornic sub soare? Crezi că poți să te saturi vreodată privind? Te înșeli! La aceasta nu vei ajunge niciodată. Dacă ai putea cuprinde cu vederea toate câte sunt în lume, ce altceva ar fi aceasta decât o privire deșartă? Ridică-ți mai bine ochii spre Dumnezeu și plângi pentru păcatele și nepăsarea ta. Lasă lucrurile deșarte pe seama oamenilor deșerți dar tu cercetează zi și noapte Legea Domnului.

Închide ușa după tine și cheamă la tine pe mult iubitul tău Isus! Rămâi cu El în odăiță căci nu vei afla pace decât în El. Dacă n-ai fi ieșit și dacă vorbele lumii nu le-ai fi auzit, ai fi rămas în pace dar, fiindcă îți place să auzi lucruri noi, trebuie să ai mereu o inimă tulburată.