Rugăciunea - o taină

Rugăciunea este cel mai minunat act de pe tărâmul spiritual, ca de altfel şi cea mai tainică lucrare.

Rugăciunea este o taină. După ce vom medita la câteva întrebări asupra acestui subiect, cred că vom aprecia şi mai mult caracterul tainic care înconjoară rugăciunea - pentru că la aceste întrebări este greu de răspuns. Însă această observaţie nu vrea să sugereze că taina rugăciunii este de neînţeles sau că diferitele probleme referitoare la rugăciune sunt inexplicabile. Ea arată doar că puţini sunt acei oameni care cunosc într-adevăr mult despre ea. Din această cauză, puţini sunt cu adevărat capabili să realizeze ceva pentru Dumnezeu în rugăciune. Puterea rugăciunii nu stă în cât de mult ne rugăm, ci în cât de mult rugăciunile noastre sunt în acord cu principiile rugăciunii. Numai astfel de rugăciuni au valoare.

Cea mai importantă întrebare este: de ce să ne rugăm? Care este folosul rugăciunii? Nu este Dumnezeu atotştiutor şi atotputernic? De ce trebuie El să aştepte până ne rugăm, pentru a începe să lucreze? De vreme ce El ştie, de ce trebuie să-I spunem totul? Fiind atotputernic, de ce Dumnezeu nu lucrează direct? De ce ar avea El nevoie de rugăciunile noastre? De ce numai acei care cer, primesc, numai acei care caută, găsesc şi numai acei care bat, intră? De ce spune Dumnezeu: "Nu aveţi, pentru că nu cereţi"?

După întrebările de mai sus, trebuie să continuăm cu următoarele: Este rugăciunea contrară voii lui Dumnezeu? Care este legătura dintre rugăciune şi dreptate?

Ştim că Dumnezeu niciodată nu face nimic împotriva voii Sale. Dacă deschiderea uşilor este voia lui Dumnezeu, de ce aşteaptă El să batem, înainte de a deschide? De ce nu deschide El pur şi simplu, conform cu voia Sa, fără să aştepte să batem? Fiind atotştiutor, Dumnezeu ştie că avem nevoie de uşi deschise. De ce trebuie atunci El să aştepte bătaia noastră, înainte de a deschide? Dacă uşile trebuie deschise şi deschiderea uşilor este în conformitate cu voia lui Dumnezeu, şi dacă, mai mult, El ştie, de asemenea, că noi avem nevoie ca ele să ne fie deschise, de ce aşteaptă ca noi să batem? De ce nu deschide El uşa? Ce folos are Dumnezeu din faptul că noi batem?

Dar trebuie să mai continuăm cu întrebările. De vreme ce voia lui Dumnezeu este să deschidă uşa şi de vreme ce deschiderea uşii este în acord cu dreptatea, totuşi Dumnezeu nu va deschide uşa dacă noi nu batem? Va întârzia El mai degrabă împlinirea voii Sale şi a dreptăţii Sale, pentru a aştepta rugăciunile noastre? Va îngădui El ca voia Lui de a deschide uşi să se restrângă, din cauză că noi nu batem?

Dacă da, nu va fi voia lui Dumnzeu limitată de noi? Este Dumnezeu cu adevărat atotputernic? Dacă este atotputernic, de ce nu deschide El Însuşi uşile, de ce trebuie să astepte până batem noi? Este Dumnzeu cu adevărat capabil să realizeze propria Lui voie? Dar dacă este cu adevărat capabil, atunci de ce deschiderea uşilor (voia Lui) este cârmuită de baterea noastră (rugăciunea omului)?

Punând toate aceste întrebări, ajungem să realizăm că rugăciunea este o taină. Pentru că aici vedem un principiu al lucrării lui Dumnezeu, şi anume că poporul lui Dumnezeu trebuie să se roage, înainte ca El să Se ridice să lucreze. Voia Lui se va realiza numai prin rugăciunile celor care aparţin Lui. Rugăciunile credincioşilor trebuie să împlinească voia Lui. Dumnezeu nu va împlini voia Lui de Unul singur, El o va face numai după ce poporul Lui se va face părtaş gândurilor Lui în rugăciuni.

Aşa stând lucrurile, se poate spune deci că rugăciunea nu este altceva decât un act făcut de credincios împreună cu Dumnezeu. Rugăciunea este unirea gândurilor credinciosului cu voia lui Dumnezeu. Rugăciunea pe care o rosteşte un credincios pe pământ este doar exprimarea voii lui Dumnezeu din cer. Rugăciunea nu este exprimarea dorinţei noastre ca Dumnezeu să cedeze la cererile noastre şi să ne împlinească dorinţele egoiste. Nu este forţarea lui Dumnzeu să-Şi schimbe voia şi să facă ceea ce nu vrea. Nu, rugăciunea este pur şi simplu rostirea voii lui Dumnezeu prin gura credinciosului. Înaintea lui Dumnezeu, credinciosul cere, în rugăciune, ca voia Domnului să se facă.

Rugăciunea nu schimbă ceea ce Dumnezeu a hotărât. Ea nu schimbă niciodată nimic, ea doar obţine ceea ce El a hotărât mai înainte. Totuşi, lipsa rugăciunii produce o schimbare, pentru că Dumnzeu va lăsa ca multe din hotărârile Lui să fie suspendate, din cauza lipsei de cooperare a poporului Său cu El, în rugăciune.

"Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer, şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer."

Suntem foarte familiarizaţi cu aceste cuvinte ale Domnului Isus, totuşi ar trebui să ne dăm seama că aceste cuvinte sunt legate de rugăciune. Şi imediat urmează această afirmaţie a Domnului Hristos: "Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri".