Riscul compasiunii-Filozofia mea despre filantropie*

(filantropie - acțiune de binefacere în folosul oamenilor săraci, generozitate, iubire dezinteresată a semenilor)

Nu le-am spus nici ascultătorilor de la conferința organizată de Northen Trust, și nu vă voi spune nici vouă că a-ți păsa și a dărui nu implică nici un risc - pentru că nu ar fi adevărat. Compasiunea necesită o atentă analiză B-R (BUN-RĂU). Gândiți-vă la o problemă socială care vă preocupă în mod deosebit și întrebați-vă:

Care este cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla dacă mă implic și fac ceva în direcția aceasta? Care este cel mai mare rău care s-ar putea întâmpla? Care este cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla dacă nu mă implic? Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă stau cu mâinile în sân?

Nu puneți doar întrebări. Gândiți-vă la ele din perspectiva proprie - care sunt implicațiile pozitive și negative pentru voi dacă vă implicați sau dacă nu vă implicați? Pe măsură ce cântăriți riscurile, asigurați-vă că țineți cont de valorile personale și de impactul pe care acestea îl au asupra răspunsurilor voastre. Apoi răspundeți la aceleași întrebări din perspectiva persoanelor văzute.

Mărturisesc faptul că filozofia mea despre filantropie derivă în primul rând din convingerile și valorile mele spirituale. Motivația mea este simplă. Cristos a spus:

Orice ați făcut pentru unul dintre acești micuți, Mie Mi-ați făcut.

Și nu există niciun lucru pe care I l-aș refuza, deoarece El a făcut atât de mult pentru mine.

Sunt influențat în mare măsură de faptul că am crescut într-o sărăcie lucie și îmi amintesc cât de mult apreciam ajutorul pe care ni-l dădeau cei care o duceau mai bine decât noi. Faptul că am șanșa de a întoarce serviciul, de a le da ceva acelora care se află în situații similare, îmi aduce o satisfacție considerabilă.

De asemenea, văd filantropia ca pe o INVESTIȚIE. INVESTIM ÎN OAMENI, și dacă socotiți cât de mulți oameni din societatea modernă se rătăcesc, este o încurajare să crezi că poți juca un rol în a-i ajuta măcar pe unii dintre ei să-și găsească drumul. Prin Carson Scholars nu doar îi ajutăm pe copii să aleagă o direcție bună, ci îi sprijinim și pe alții să poată deveni membri extrem de productivi ai societății.

Când compar profitul acesta cu investiția inițială, nu mi se pare că mi-am asumat vreun risc. Dar nu sugerez să dăruiți pentru a primi. Motivația voastră trebuie să fie onestă, iar a dărui din motive greșite este riscant. Dar filantropia este riscantă mai ales atunci când implică o investiție financiară. Uneori este mult mai avantajos să te oferi pe tine însuți, să investești timp și efort.

Am învățat această lecție de timpuriu în cadrul Carson Scholars Fund pe care inițial îl numiseră USA SCHOLARS, potrivit scopului nostru de a motiva pe plan național tineri americani de toate proveninețele sociale pentru a deveni lideri și pentru a fi capabili să se ridice la nivelul studenților din alte țări. Copiii, care doresc și au nevoie nu doar d eo țară, ci și d eo persoană, de o față cu care să se identifice, au început să-și spună -bursieri Carson. Doreau ca numele să însoțească premiul.

În cele din urmă, consiliul director m-a convins să numim organizația Carson Scholars. Inițial, mi-a displăcut ideea de a-mi folosi numele. Totuși, pe măsură ce timpul trecea, am văzut oriunde reacțiile pozitive ale oamenilor, în special ale tinerilor. (Oh, iată-l pe doctorul BEN CARSON!) Când văd cât de mult se bucură d eo bursă legată de realizări intelectuale, nu de sporturi și distracție, sunt încântat de succesul pe care îl avem.

Așa cum le-am spus celor reuniți la Northen Trust, filantropia cea mai plină de satisfacții cere să riști tu însuți ceva: TIMPUL, INTERESELE, SIGURANȚA, VIITORUL, PRIORITĂȚILE, REPUTAȚIA. Riști toate aceste lucruri pentru a realiza ceea ce consideri de dorit, dar pentru care nu ai garanții. Nu poți fi niciodată sigur că destinatarii vor folosi ceea ce primesc într-un mod de care vei fi mândru. Și acesta este un risc!

Îmi este greu să vorbesc despre filantropie fără să recunosc legătura pe care mintea mea o face în mod automat cu învățăturile biblice despre importanța zeciuielii. Acest principiu nu li se aplică doar celor care au 75 de milioane de investit - DUMNEZEU NE CERE TUTROR SĂ-I DĂM A ZECEA PARTE DIN CE AVEM MAI BUN, INDIFERENT CÂT.

Pentru cei mai mulți, mai ales pentru aceia care trăiesc la limită din punct de vedere financiar, ideea de a-I dărui zece procente lui Dumnezeu pentru folosul altora este cu adevărat un act de credință și poate părea un risc semnificativ pentru subrezistență. Cu toate acestea, pot să vă spun că nu am regretat niciodată faptul că am dat zeciuială, nici nu cunosc pe altcineva care să fi suferit din cauză că a dat, deoarece Dumnezeu Se ține de cuvânt și promite să binecuvinteze dăruirea noastră.

Nu susțin ceea ce probabil i-ați auzit pe alții predicând, -că, dacă dai din banii tăi, Dumnezeu te binecuvintează dăruindu-ți bogăție sau vreun câștig sigur de patruzeci până la o sută d eori valoarea investiției. Nu cred că Biblia ne transmite acest mesaj. Ceea ce ne promite însă este binecuvântarea, atât a noastră cât și a darului.

În egală măsură, binecuvântarea poate veni sub forma unei împliniri emoționale, a unei recompense palpabile, care poate fi chiar mai generoasă. Există însă cel puțin alte două avantaje.

Oamenii de știință studiază beneficiile fizice de care au parte cei care se gândesc la alții, le slujesc și le dăruiesc. Mă aștept ca într-o bună zi să se poată detecta creșterea nivelului endorfinelor sau al altor indicatori chimici ai stării d ebine care să demonstreze realitatea unui fenomen pe care cercetătorii l-au observat de mult timp și pe care îl numesc EUFORIA DĂTĂTORULUI. Cred că există într-adevăr beneficii fizice tangibile de care ne putem bucura, pe care Dumnezeu ni le dă ca răspuns la dăruirea noastră.

Mai cred că există cel puțin o recompensă de ordin practic: atunci când îți concentrezi atenția asupra finanțelor, lucru pe care trebuie să-l faci când dai zeciuială, deoarece trebuie să știi cât din venitul tău reprezintă zece procente, este normal să devii mai conștient, mai atent și mai rațional în privința administrării resurselor tale financiare. După cum spune cartea Proverbelor, există beneficii și binecuvântări în a cunoaște exact ce ai în holdă, decât să ai doar o vagă idee. Consecința logică a dăruirii regulate, proporțională cu venitul, te ajută să devii mai atent - atât în privința cheltuielilor, cât și a investițiilor.

Trăirea acestui beneficiu concret, practic, pe lângă beneficiile emoționale și fizice, mai puțin palpabile, dar nu mai puțin reale, m-a determinat să privesc decizia de a da zeciuială drept puțin riscantă și perfect rezonabilă. Văd acest principiu aplicându-se și filantropiei. Dăruirea poate părea un sacrificiu, dar pe termen lung nu este. În mod inexplicabil, în economia lui Dumnezeu, dăruind altora, îți va merge chiar mai bine. Și nu doar ție!

Nu susțin că dărnicia ta sau a mea va reuși să elimine toate relele din lume. Dar sunt convins că multe dintre crizele cu care națiunea noastră se confruntă zi de zi ar fi atenuate nu doar de dăruirea noastră, ci și de o atentă analiză a riscului, și de lideri dispuși și capabili să înțeleagă, să accepte și să-și asume riscurile necesare.