Răutatea spirituală în cei sfinţi -1-

   Duhurile rele sunt principalii responsabili ai răutăţii spirituale a celor sfinţi. Nici un păcat nu poate fi comis fără să aibă consecinţe spirituale. Dar unele păcate au un caracter "spiritual" mai puternic decât altele. Două feluri de păcate se remarcă în mod deosebit:

1. PĂCATELE ASCUNSE ALE INIMII,

2. PĂCATELE DIRECT CORELATE SUFLETULUI - IDOLATRIA, MÂNDRIA SPIRITUALĂ, ATEISMUL, EREZIA.

   Pavel le numeşte "întinăciune a duhului" şi le separă de întinăciunea cărnii (2 Corinteni 7.1).

   PĂCATUL ÎN INIMĂ

   Când duhul sau inima reprezintă scena pe care joacă păcatul, acesta este un păcat spiritual; astfel sunt gândurile necurate, sentimentele şi dorinţele rele, care nu se concretizează în acţiuni, dar care fără îndoială sunt fapte reale ale omului dinăuntru. Satan este marele şi nevăzutul instigator al fiecărui păcat lăuntric.

   Când gândurile şi sentimentele care nu sunt plăcute lui Dumnezeu te copleşesc, ce poţi face? Nu vrei să judeci pe alţii - dar o faci! Nu vrei să pizmuieşti - dar o faci! Cum poţi lua aceste pietre jicnitoare şi stânci de poticnire pe care Satan le aruncă în calea gândurilor tale şi să le foloseşti pentru a construi un monument pentru gloria Tatălui? Mai ales prin două mijloace: SUPRAVEGHINDU-ŢI ATENT INIMA şi REZISTÂND CU DÂRZENIE PĂCATELOR EI.

   În primul rând, supraveghează-ţi atent inima! Oare cum este primit Satan când vine cu aceste duhuri ale răutăţii şi te roagă să le accepţi? Nu întreb dacă astfel de oaspeţi au trecut pragul... Dacă am avea capacitatea lui Dumnezeu de a privi în inima omului, am putea vedea cum cele mai rele păcate sunt stârnite în fiecare creştin. Noi ştim că ele au fost deja răspândite pe pământul inimilor noastre şi ştim şi de cine - Satan, semănătorul nemilos. Important este dacă va găsi în inimile noastre un teren fertil sau dacă, prin gânduri sfinte şi rugăciuni arzătoare, noi vom turna peste ele ulei şi vom aprinde chibritul, astfel încât să fie arse de un foc sfânt.

   Satan este perfid. Mulţi care s-au dat înapoi de groază văzând păcatele spirituale manifestându-se în plină zi ca pofte trupeşti, au fost înşelaţi să le primească în camerele private ca pe nişte oaspeţi de onoare. Ce membru cu vază al Bisericii ar putea fi văzut prin oraş braţ la braţ cu o prostituată? Şi totuşi, este posibil ca în locul tainic al inimii să-şi consume în mod liber dorinţele pentru o poftă necurată. Cei mai mulţi dintre noi n-ar comite niciodată vreo crimă, dar oare câţi dintre noi nu l-am dus pe semenul nostru într-o alee întunecată a gândurilor noastre şi acolo l-am lovit zdravăn drind să ne răzbunăm...

   Creştine, tu trebuie să realizezi următorul lucru: CÂND GÂNDURILE RELE ŞI NECURATE FORŢEZĂ MINTEA TA, TU ÎNCĂ NU AI PĂCĂTUIT. Aceasta e lucrarea diavolului! Dar dacă tu le oferi scaun şi începi, în mod politicos, să conversezi cu ele, tu ai devenit complicele lor. În scurt timp tu le vei oferi un sanctuar în inima ta. Hotărârea ta, de a nu ceda ispitei, pe care deja o întreţii, nu-l afectează pe Satan şi nici dorinţele cărnii.

   Încrederea ta trebuie să se bazeze pe următorul fapt: gândurile necurate nu pot sta acolo unde domneşte dragostea lui Cristos. Ele se află într-o stare de panică, auzind conversaţia ta cu Cristos, asemenea unui criminal care a evadat şi a realizat că a fost recunoscut. Şi bine ar fi pentru ele să facă astfel, deoarece gândurile tale curate le vor nimici dintr-o lovitură pe cele rele. Atât procesul cât şi condamnarea, vor fi rapide!

   În al doilea rând, opune-te cu îndârjire păcatelor inimii, în felul acesta apărându-ţi loialitatea faţă de Dumnezeu. Trebuie să ne amintim în permanenţă că păcatele inimii sunt ca celelalte păcate: "Gândul celui nebun nu este decât păcat". Orice loc din iad este iad! Pofta, invidia, uciderea, când sunt comise în inimă reprezintă păcate ca cele comise în afară. Astfel de gânduri nu pot străbate mintea unui creştin fără să aibe consecinţe serioase. Sufletul tău e locuinţa Duhului Sfânt; El posedă întreaga ta inimă. El este gata să plece când vede că ai cedat unele camere diavolului! Dacă te bucuri de prezenţa Lui, mărturiseşte loialitatea faţă de Cristos la prima bătaie a diavolului, renunţând la orice gând care nu s-a supus de bunăvoie lui Dumnezeu.

   Înţelegi de ce păcatele inimii pot fi mai rele decât cele comise în trup? Inima şi duhul sunt cu atât mai rele cu cât sunt implicate în orice faptă păcătoasă. Şi cu cât inima şi duhul sunt implicate în orice lucarre sfântă, cu atât există mai multă bunătate în ele - deşi, s-ar putea ca oamenii să nu gândeasca astfel. În ochii lui Cristos, cei doi banuţi ai văduvei erau cel mai bun dar. De ce? Nu pentru că ceea ce a dăruit ea a depăşit oferta celorlalţi, ci pentru că, atitudinea inimii ei a întrecut-o cu mult pe a lor! Lasă-l pe satan să-ţi dea târcoale cu gâdurile lui stricate căci tu nu-i poţi opri suflarea după cum nu poţi stăvili un uragan ce se îndreaptă spre ţărm. Dar poţi să-ţi iei unele măsuri când furtuna neagră a gândurilor se apropie.