Răsplătirile veșnice ale trăirii vieții răstignite -2-

EXEMPLUL REGELUI DAVID

Nimeni nu a avut mai multe greutăți și necazuri decât regele David după cum vedem în Vechiul Testament. Sunt sigur că în anumite cazuri și-a adus singur unele greutăți și necazuri asupra capului. Dar în general, greutățile și poverile lui au apărut din pricina chemării lui Dumnezeu pentru viața lui.

David relatează aceste greutăți în Psalmul 57. Este un psalm cu totul deosebit fiindcă ne ajută să întrezărim un crâmpei din inima acestui om. Calitatea vieții lui David se vede din modul în care a întâmpinat greutățile.

În Psalmul 57, el mărturisește natura copleșitoare a greutăților sale. În versetul 1 le numește -nenorociri-.

Întotdeauna e bine să recunoașteți problema cu care vă confruntați. De câte ori nu ignoră oamenii o problemă sau nici măcar nu văd problema din fața lor? Nimic nu este mai periculos decât să te confrunți cu o problemă sau cu o dificultate și să o ignori.

David nu și-a ignorat -nenorocirile-. Le-a recunoscut așa cum erau. Nu a căutat să le găsească explicații, să le ignore sau să-i învinovățească pe alții pentru ele. Asta facem noi deseori când trecem prin nenorociri. Din nu știu ce motiv, credem că dacă îi învinovățim pe alții pentru problemele noastre acestea vor dispărea. Dar nu se întâmplă așa.

Nu cred că în David exista vreo urmă de lașitate. De când l-a înfruntat pe Goliat și până pe patul de moarte, el nu s-a temut decât de Dumnezeu și de nimic altceva. Închipuiți-vă un adolescent stând în picioare, înarmat cu cinci pietricele netede, în fața unuia dintre cei mai grozavi oșteni ai vremii. Goliat era un uriaș din multe puncte de vedere. Nu era doar mare, ci era o mașină de război. Cred că pot spune fără să greșesc că nu pierduse nicio înfruntare. Palmaresul lui de războinic era înspăimântător. De aceea l-au trimis filistenii în fața întregii oștiri israelite. Știau ce e în stare să facă.

Însă până atunci Goliat nu-l întâlnise pe David. El l-a acuzat pe David că nu știe ce face. L-a acuzat că nu pricepe ce e în joc. Însă David i-a răspuns că nu vine împotriva lui în nume personal ci în numele lui Iehova, Dumnezeul Israelului. Câtă vreme David era de partea lui Dumnezeu, nu avea de ce să se teamă. Ciocnirea lui cu Goliat a stabilit un standard pentru tot restul vieții lui David.

LATURA POZITIVĂ A GREUTĂȚILOR

Există o latură pozitivă a acestor grave probleme și dificultăți: se pot învăța multe înfruntându-le. Însă trebuie să reținem că dușmanul din fața noastră, cel care ne atacă, își poate da seama unde ne situăm din punct de vedere spiritual și poate folosi asta împotriva noastră. Iată strategia inamicului. El ne cunoaște punctele slabe și ne atacă acolo cu toată ticăloșia focului iadului. Dar iată ce nu știe el - apostolul Pavel ne arată:

Simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunta tare. (2 Corinteni 12.10).

Cei aflați pe drumul trăirii vieții răstignite cunosc dinamica spirituală a acestei declarații. Slăbiciunea noastră este locul unde Se manifestă Dumnezeu cu atâta putere. Regele David a știut că tăria lui nu e în sine însuși ci în Dumnezeu.

SOLUȚII FALSE PENTRU GREUTĂȚILE NOASTRE

Exact așa cum există numeroase greutăți și probleme cu care ne confruntăm în călătoria noastră, există și numeroase soluții. Sunt cărți cu duiumul care oferă soluții la una sau alta din dificultățile și problemele noastre. Dar cele mai multe nu-și ating scopul.

Una din soluțiile oferite în ziua de azi este să ne luptăm cu dușmanul. Când simțim că acesta ne atacă, trebuie să ne înfigem picioarele în pământ și să îl înfruntăm. Aceasta este o etalare de machism spiritual. Vrem să-i arătăm zubargiului și oricui se întâmplă să privească că nu își poate face de cap cu noi.

Singura problemă este că diavolul nu vă va înfrunta niciodată direct. Și e mai bine s-o spun: diavolul nu luptă cinstit. El folosește reguli pe care le stabilește pe parcurs. Să creadă că poate ghici stratagemele diavolului este poate cel mai primejdios gând pe care îl poate avea un creștin.

Diavolului îi place la nebunie să intrăm în luptă cu el. Asta e plăcerea vieții lui. Știe că nu poate câștiga dar mai știe și că poate produce ceva pagube în timp. Tot planul inamicului poate fi redus la un singur obiectiv: să-L facă de rușine pe Dumnezeu printr-unul din copiii Săi. Diavolul a crezut că poate face asta cu Iov, în Vechiul Testament. Dar ce n-a știut el e că Dumnezeu a fost întru totul stăpân pe situație la fiecare pas.

O altă situație pe care o încearcă unii creștini e să folosească Scriptura pentru a-l sfida pe vrăjmaș. Dar ce nu-și dau ei seama este că diavolul cunoaște Scriptura mai bine decât unii teologi. Inima diavolului nu e plină de îndoială ci de ură și de gelozie. Ura lui față de Dumnezeu și gelozia lui pe Dumnezeu îl orbesc față de Domnia lui Dumnezeu.

Să folosească Scriptura fără Duh este pentru creștin ca și cum ar intra într-o luptă cu o sabie de hârtie. Nu Cuvântul de sine stătător îl va face pe diavol să facă stânga împrejur ci Cuvântul și puterea. Diavolul poate citi Scriptura mai bine decât orice profesor de la seminar, dar când Cuvântul este sub direcția Duhului Sfânt își va găsi întotdeauna ținta mortală.