Puterea sfinţeniei în relaţiile cu cei din jur

Dumnezeu nu ţi-a dăruit puterea sfinţeniei pentru a o limita la familia ta, ci pentru a merge pe străzi şi a-ţi vizita semenii. Purtarea şi vorbirea ta cu cei din jur trebuie să fie sfinte şi neprihănite. Deseori în Scriptură, NEPRIHĂNIREA şi TRĂIREA ÎN NEPRIHĂNIRE implică întreaga responsabilitate a creştinului faţă de cei ce-l înconjoară. Aceşti termeni se deosebesc de MILĂ, pe care Dumnezeu o are faţă de făptura Sa, şi de CUMPĂTARE, care imediat ne aduce respectul. Dar, observaţi-le pe toate laolaltă, acolo unde harul lui Dumnezeu care aduce mântuire, ne învaţă 'să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie. ' Dacă unul din aceste haruri este rănit, toate vor muri - iar viaţa de sfinţenie se scurge prin rana deschisă.

Este adevărat că există o neprihănire firească ce ne privează de adevărata sfinţenie; dar nu există nici o sfinţenie adevărată care să ne priveze de neprihănirea firească. De asemenea, este adevărat că nici un creştin nu poate fi rău, doar dacă este un făţarnic. Tu trebuie fie sa renunţi la botezul tău, fie să blestemi toate gândurile nelegiuite. De fapt, ar fi mult mai bine pentru tine dacă, înainte de a păcătui, tu ai spune oamenilor că nu pretinzi nici o legătură de rudenie cu Cristos.

Unii oameni se întreabă dacă Aristide, Socrate, Cato şi alţi câţiva păgâni renumiţi pentru neprihănirea lor firească sunt în cer sau în iad. Dar a existat vreodată vreo îndoială cu privire la ce ar deveni în lumea viitoare un creştin nelegiuit? Iadul este larg deschis pentru el ca şi pentru oricine altcineva. 'Nu ştiţi', spunea Pavel, 'că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? ' El ar fi putut spune la fel de bine: 'Cu siguranţă, tu nu crezi că în cer este loc pentru astfel de vite! ' Ce fărâmă de speranţă a rămas pentru salvarea lor, a acestor oameni a căror nelegiuire are de o mie de ori mai multă răutate şi răzvrătire decât a oricărui alt om?

Datorită nelegiuirii lor, cei credincioşi vor fi condamnaţi ca răzvrătiţi împotriva Legii lui Dumnezeu. Dar şi 'creştinul' nedrept va fi găsit vinovat prin Evanghelie. Cu siguranţă, cea mai grea osândă este dată de Evanghelie împotriva celor care, deşi îşi mărturiseau credinţa, au devenit 'vrăjmaşi ai crucii lui Cristos', datorită nelegiuirii lor. Dacă o persoană a alergat după cea din urmă manifestare de satisfacţie împotriva crucii lui Cristos, Satan însuşi nu l-ar putea ajuta s-ao exprime complet, ci l-ar îmbrăca în mărturisirea lui de credinţă şi l-ar rostogoli în vizuina faptelor vulgare ale nelegiuirii. Când oamenii necredincioşi observă o astfel d emurdărie în viaţa celui care se numeste 'sfânt', ei vor fi determinaţi să blesteme Numele lui Cristos şi să urască orice mărturisire cu privire la persoana Lui.

Limba ta se roagă un minut cu ardoare lui Dumnezeu, iar în minutul următor îşi minte aproapele. Ochii tăi citesc Sfintele Scripturi numai cu câteva momente înainte de a fi atraşi pe drumul ascuns al poftei. Uneori, mâinile întinse spre cer sunt aceleaşi care fură din buzunarul semenului. Cum te pot duce picioarele tale să-L slăveşti pe Dumnezeu în ziua Domnului, pentru ca apoi sa te îndrepte spre lumea afacerilor, pentru a-ţi înşela asociatul?

Într-un cuvânt, crezi că poţi convinge Cerul să accepte faptele tale nelegiuite, numai pentru că afişezi o râvnă faţă de Dumnezeu? Crezi că dragostea ta prefăcută faţă de Tatăl va scuza răul pe care-l ai în inimă împotriva semenului tău? Oare râvna ta pentru Dumnezeu te scuteşte de obligaţiile pe care le ai faţă de oameni? Dumnezeu nu îngăduie să te înşeli în acest mod! Dar, în caz contrar, îndemnul pe care Petru i l-a dat lui Simon vrăjitorul este şi sfatul meu pentru tine: 'Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă. '

În Numele lui Dumnezeu, poruncesc fiecăruia care poartă armătura lui Cristos să îmbrace această neprihănire a cugetului, dacă nu vrea să-şi atragă mânia lui Dumnezeu pentru acele blesteme rostite de lume datorită făţărniciei sale. Mai mult, puterea sfinţeniei faţă de semenul nostru poate fi menţinută când creştinul ia seama la următoarele lucruri:

- SFINŢENIA TREBUIE SĂ FIE UNIFORMĂ;

- SFINŢENIA TREBUIE SĂ FIE EVANGHELICĂ.