text Eseuri crestine

Părăseşte lumea, dacă vrei să găseşti pe Dumnezeu

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Thomas A. Kempis

   1. De har, de mare har am nevoie, Doamne, ca să pot ajunge până acolo încât nimeni şi nimic să nu mă mai poată ţine legat. Câtă vreme voi fi legat de ceva, nu pot zbura slobod la Tine. Un asemenea zbor slobod dorea acela ce a zis "O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă." Ce este mai odihnit decât ochiul curat? Şi ce este mai slobod ca inima care nu doreşte nimic aici pe pământ? De aceea cine voieşte să ajungă la o astfel de odihnă şi slobozenie trebuie să se ridice mai pe sus decât orice făptură, să se lepede de sine, să iasă din cercul strâmt al celor pamânteşti, să se înalţe sus şi de acolo să vadă că Tu, Făcătorul tuturor, eşti nespus de mare şi mai înalt ca toate creaturile. Nu va putea nimeni să se înalţe la această privire a lucrurilor dumnezeieşti dacă nu se va dezlipi de orice făptură. De aceea este aşa de mic numărul celor ce au ajuns la treapta de unde se privesc lucrurile cereşti, pentru că puţini se pot dezlipi de cele pământeşti.

   2. Pentru aceasta, pentru deplina dezlipire de tot ce e trecător, se cere un mare har, har care să înalţe sufletul şi să-l ridice mai presus de el însuşi. Şi până nu se va ridica la această înălţime a duhului, până nu se va dezlipi deplin de orice făptură spre a se uni în chip desăvârşit cu Creatorul, tot ce are, tot ce ştie, puţin preţ are. Cine pune preţ pe altceva decât pe singurul, nemărginitul veşnicul BINE, va rămâne mereu slab şi lipit de ţărână. Căci tot ce nu este Dumnezeu, nu este nimic şi ca nimic trebuie socotit. Este o mare deosebire între înţelepciunea unui om luminat şi evlavios, şi între ştiinţa unui teolog dobândită din cărţi. Învăţătura care vine de sus din izvor dumnezeiesc, este mult mai aleasă decât aceea pe care o dobândeşte omul cu multa osteneală a minţii sale.

   3. Mulţi doresc să se gândească la cele cereşti, dar pe calea aspră care duce la aceasta nu se nevoiesc sa meargă. Piedica cea mai mare este că se opresc la semnele şi lucrurile din afară şi neglijează lucrarea deplinei lepădări de sine - RĂSTIGNIREA FIRII PAMÂNTEŞTI. Nu ştim care este vina, nu ştim de ce duh suntem călăuziţi şi ce voim în adevăr, dacă ne place să ne zică lumea oameni duhovniceşti, dacă ne frământăm şi muncim, cât nu se poate spune, pentru nişte lucruri pieritoare şi neînsemnate; iar ca să ne cercetăm cu o adevărată reculegere starea noastră dinăuntru, la aceasta rar să ne gândim.

   4. Dacă ne reculegem, cercetându-ne lăuntrul nostru, repede ne risipim iarăşi în lucrurile dinafară, fără să fi cercetat cu seriozitatea cuvenită faptele noastre. Nu căutăm să ne dăm seama unde îşi au rădăcinile poftele noastre şi de stricăciunea pornirilor noastre nu ne plângem. ORICE FĂPTURĂ ŞI-A STRICAT CALEA PE PĂMÂNT, de aceea a avenit potopul peste oameni. Fiindcă firea noastră este stricată, urmează neapărat că şi fapta săvârşită după îndemnul acelei firi tot stricată şi necurată este. Viaţa bună este rodul care creşte numai dintr-o inimă curată.

   5. CE A FĂCUT ŞI CÂT A FĂCUT CUTARE OM?, - SE ÎNTREABĂ LUMEA... DAR CARE I-A FOST ÎNDEMNUL FAPTELOR LUI ŞI CÂT DE CURAT A FOST ACEST ÎNDEMN, NIMENI NU ÎNTREABĂ. E TRUPEŞ, FRUMOS, BOGAT, DESTOINIC, SCRIE BINE CÂNTĂ BINE, E UN BUN LUCRĂTOR, E MEŞTER BUN? Iată ce ne întreabă lumea! Însă dacă e un om smerit, blând, răbdător, evlavios, duhovnicesc, nu întreaba nimeni.

   Firea caută numai le cele dinafară şi de aceea se înşeală adeseori în judecăţile ei; harul însă pătrunde înăuntru şi sădeşte în suflet nădejdea în Dumnezeu şi de aceea, nu se înşeală niciodată!

 

    

Cele mai recente resurse scrise - Meditatii

Smerenia și supunerea totală: modelul Domnului Isus
Aceasta este o continuare a postării De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare - Resurse CreștineVersetul din Coloseni 2:3 vorbește despre profunzimea tainei lui Dumnezeu... Citeste mai mult >>
De ce frica de iad nu produce iubire adevărată
El ne dezvăluie frumusețea Sa strălucitoare, astfel încât să fim copleșiți de admirație și atracție. Aceasta este ilustrată în Psalmi 50:1-2, unde se spune: “Din Sion, care este întruparea frumuseții... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Hristos – adevărata chemare a Evangheliei
Pentru a înțelege cum Dumnezeu intervine în viața omului, astfel încât acesta să fie convins să aleagă oferta Sa în locul ofertei lui Satan și, în acest mod, să poată fi transformat dintr-o stare păcă... Citeste mai mult >>
Desăvârșirea caracterului creștin
Pentru a atinge statura lui Hristos, precum și pacea și odihna în care a trăit El, este necesar un efort constant de ucenicie, urmându-L pe Învățător. Aceasta este singura cale prin care se poate atin... Citeste mai mult >>
Am vizitat "scaunul de domnie al Satanei" în Berlinul de Est
Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: (Apoc. 2.12) 13 «Ştiu* unde** locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele... Citeste mai mult >>
Adorarea
Reverență în închinare Adevărul este că închinarea este elementară până când începe să capete calitatea de admirație. Atâta timp cât închinătorul este preocupat cu sine însuși și cu bunul lui mers, e... Citeste mai mult >>
Golul sufletului: consecința despărțirii de Dumnezeu
La căderea lui Adam, omul a suferit o despărțire spirituală în raport cu Dumnezeu, pierzând astfel accesul la sursele de împlinire completă. Această ruptură spirituală a însemnat o separare de valoril... Citeste mai mult >>
De ce trăim... și pentru ce murim?
Venim pe lume, ne pregătim pentru viață, muncim, avem copii, nepoți, ne bucurăm de viață mai mult sau mai puțin, dar în final totul se sfârșește la mormânt. Mulți oameni percep „rostul vieții” ca fiin... Citeste mai mult >>
Rugăciunea de renunțare
Duhul mă învață să încredințez pe de-a-ntregul voia mea voii Tatălui. Îmi deschide urechea spre a aștepta cu nespusă tandrețe și cu sufletul dispus să învețe ceea ce Tatăl are să îmi spună și să mă î... Citeste mai mult >>
În căutarea Tatălui
În căutarea Tatălui Cami Sesărman Mă aflam departe…Pluteam pe o mare învolburată, agitată, ce părea că are să mă înghită din clipă în clipă. Valurile loveau fără milă, iar spuma lor amară îmi acoperea... Citeste mai mult >>