Optimismul real în vremuri grele curge din Cristos

Definiția optimismului nu e... . „să vezi jumătatea plină a paharului!”.

Optimism, etimologic, vine de la cuvântul „optim”, fiind în aceeași familie de cuvinte. ( ca și „a optimiza”).

Dar termenul „optim”? Vine de la „opt”.

Vai, toată lumea știe că 666 este un număr de om, semnul lui Antihrist.

Dar, câți știu că numărul Domnului Isus Cristos este 888? Numărul Duhului Sfânt este 7 (cele 7 duhuri ale lui Dumnezeu).

Majoritatea creștinilor cred în Mileniu, ultima mie de ani a acestui pământ, pe care noi, evanghelicii, o considerăm adevărata eră de aur a omenirii regenerate, când Cristos va domni în chip vizibil pe pământ. Aleluia! Ce minunat va fi!

A șaptea mie de ani este sabatul milenar, de odihnă, al pământului multîncercat.

Dar, apoi, ce va urma? Veșnicia.

După cele 7 zile(mii de ani), din săptămâna perfectă, sfântă, urmează ziua a opta-veșnicia. Iar cifra 8 culcată, adică nesfârșită, este simbolul matematic pentru infinit. Și există atât plus infinit, adică raiul etern, cât și minus infinit, adică pierzarea veșnică... Adică iadul e în absența Dumnezeului infinit, este un tragic minus.

Deci, a fi optimist, înseamnă a avea gândul veșniciei, „măcar că omul nu poate cuprinde cu mintea de la un capăt la altul lucrarea lui Dumnezeu”.

Înseamnă a te încrede în Cristos, „Părintele veșniciei”, „Dumnezeul cel Adevărat și Viața Veșnică”.

A fi optimist înseamnă a te simți în siguranță în brațul lui Cristos, cum ni se spune în Romani 8:38-39:

„ Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile*, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”.

Elisabeth Elliot, după ce soțul ei murise, martirizat de indienii auca, a locuit 18 luni printre aceștia, împreună cu Valerie, fetița ei de 2 ani și 7 luni. Pentru unii a părut o nebunie, dar eu o consider eroism și sfințenie cutezanța ei. Ea mărturisea că avea pace, deoarece știa că e în mâna lui Dumnezeu, din care nimeni nu o poate smulge, și numai voia Lui Se va împlini.

Și ce optimism mai mare poate fi decât al lui Pavel, ce declara că „Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Iar viața pe care o trăiesc... este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu”? !

Și, ca o sfidare a diavolului și a morții, Pavel mai afirma: „Pentru mine, a trăi este Cristos... și a muri este un câștig”.

Cine-L iubește din inimă, deplin, pe Domnul, nu se teme de moarte, ci abia așteaptă să-L întâlnească și să fie pentru totdeauna cu EL. Iată adevăratul optimism paulin și creștin!