Odaia tainică -1-

"Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon"

   Acum, ce categorie de persoane este numită prin expresia "fiice ale Ierusalimului"?

   Cartea aceasta este o cântare poetică despre experienţa cerească şi spirituală, deci Ierusalimul pomenit aici nu se referă la cetatea de pe pământ, ci la Ierusalimul ceresc, prin care este înţeles sistemul harului. De aceea, ele îi reprezintă pe cei care sunt mântuiţi şi Îl iubesc pe Domnul Isus Hristos. Faptul că sunt numite "fiice" indică fără tăgadă că este vorba despre cei născuţi din Dumnezeu.

   Totuşi, pe de altă parte, lor pare să le lipsească acea febrilă căutare a lui Hristos pe care o vedem la tânăra Sulamita. Ele alcătuiesc o tovărăşie căldicică, înnourată şi ocazională.

   Hudson Tylor remarca odată: "Ele par a fi mântuite - dar de-abia mântuite, asta-i tot". Ele sunt poporul lui Dumnezeu dar fără intensitatea şi căldura afecţiunii conjugale reale, depline.

   "Sunt neagră dar sunt frumoasă"

   Prima ei reacţie la primirea în odăile împăratului a fost să-şi dea seama că s-a născut neagră. Dacă n-ar fi pornit cu toată aprinderea în căutarea şi urmărirea lui Hristos, n-ar fi avut cum să-şi vadă natura.

   Acum se vede aşa cum este în realitate. Este probabil prima dată când îşi dă seama că a fi neagră este condiţia ei naturală.    Este posibil să fi fost conştientă de păcate făcute în trecut, dar aceasta este o revelare a naturii ei păcătoase.

   Este neagră nu pentru că a fost schimbată dintr-o altă stare în starea prezentă, ci este înţelegerea condiţiei ei iniţiale, care este neagră. Aşa suntem toţi în Adam.

   În acelaşi timp, ea devine conştientă de schimbarea care o înfrumuseţează, petrecută în ea prin neprihănirea lui Hristos. De aceea, când li se adresează fiicelor Ierusalimului, care îi reprezintă pe cei ce nu au aceeaşi inteligeţă spirituală şi puternice sentimente de afecţiune ca ale ei, ea îşi descrie astfel propria stare: "Sunt neagră, dar sunt frumoasă" - neagră prin natură, dar frumoasă în Hristos.

   Frumuseţea aceasta arată acceptarea în Cel Preiubit şi efectul transformator al harului asupra vieţii ei.

   "Cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt coavoarele lui Solomon"

   "Chedar" înseamnă o odaie întunecată, o cameră, deci corturile Chedarului ilustrează înfăţişarea ei exterioară, neagră şi urâtă - înfăţişarea ei naturală.

   "Covoarele lui Solomon erau, probabil, făcute din ţesături scumpe şi indică neprihănirea lui Hristos care se arată din faptele neprihanite ale sfinţilor: "in subţire, strălucitor şi curat" - inul subţire reprezintă faptele neprihănite ale sfinţilor.

   Este neprihănirea căpătată de sfinţi prin lucrarea dinlăuntru a Duhului Sfânt. Covoarele se referă neîndoielnic la covoarele din templul cel sfânt şi simbolizează acea frumuseţe interioară creată prin însăşi prezenţa Domnului.