Obosind în facerea binelui -1-

   Biblia este o Carte scrisă pentru a-i ajuta pe copiii lui Dumnezeu în această lume. Este adevărat în mod special cu privire la Epistolele Noului Testament, care au fost scrise datorită unor situaţii apărute în biserici, şi modul de a le înţelege mesajul nu este să ne gândim la un om care-şi scrie dizertaţia în biroul său. Dimpotrivă, apostolul Pavel a fost un evanghelist, un om care a călătorit şi care a scris în general din cauza unei probleme ivite, pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă cauza problemei lor şi modul de a o depăşi. Aşa s-a ocupat el de cauzele posibile imediat ce apăreau şi putem fi siguri că nu există nicio cauza a depresiei spirituale în prezent care să nu fie tratată în Epistole. Bolile vieţii spirituale sunt întotdeauna aceleaşi, ele nu variază niciodată. Înfăţişările sunt diferite, deghizările sub care apare problema pot varia, însă cauza tuturor este diavolul şi scopul său ultim nu variază niciodată.

   Avem aici o altă cauză a depresiei spirituale, şi ea ne aduce imediat aminte de ceva ce trebuie subliniat din nou, aşa cum am procedat de câteva ori înainte, şi anume, subtilitatea teribilă a duşmanului nostru. Am privit la modul în care diavolul îl ispiteşte pe creştin şi-l face să se simtă mizerabil prin sugerarea de învăţături false. Am observat modul lui viclean de a aşeza anumite lucruri în centru, care nu ar trebui să fie acolo, sau de a ne oferi un nou fel de religie care este un amestec de diferite religii. Dar aici ne aflăm într-o atmosferă cu totul diferită. În acest punct, apostolul nu este preocupat de pericolul de a o lua pe căi greşite din cauza ereziei şi a erorii, sau prin adoptarea unui anume cult crezând că este adevărata credinţă. Nu aceasta îl preocupă aici. Diavolul face aici ceva mult mai subtil, în sensul că aparent, nu este nimic greşit. Ce se întâmplă este că oamenii devin obosiţi şi istoviţi în timp ce continuă să meargă în direcţia corectă. Avem aici cazul acelora care se află pe drumul bun şi se îndreaptă în direcţia bună. Se mişcă în sensul bun, dar necazul este că se târâie având capetele plecate şi mâinile fără putere, iar priveliştea şi imaginea pe care o prezintă este contrariul a ceea ce creştinul este menit să fie în această viaţă şi în lume.

   Cred că modul optim de a privi tendinţa de oboseală din partea noastră este să avem în primul rând o perspectivă generală asupra ei. Este ceea ce putem numi pericolul perioadei de mijloc. Este adevărat nu numai în viaţa de credinţă, ci şi în viaţa ca atare. Este dificultatea vieţii de mijloc sau, dacă vreţi, a vârstei mijlocii. Este pretutindeni evidentă şi, pe măsură ce îmbătrânim cu toţii ne confruntăm cu ea mai devreme sau mai târziu. O atenţie considerabilă este îndreptată înspre tineri în ziua de azi şi o atenţie considerabilă se îndreaptă şi spre bătrâni, dar sunt ferm convins că cea mai dificilă perioadă este cea de mijloc. În tinereţe sunt compensaţii şi în bătrâneţe sunt compensaţii ce par să lipsească în întregime în perioada de mijloc. Este ceva cu care toţi trebuie să ne întâlnim. Pe măsură ce îmbătrânim, energia şi vigoarea scad şi suntem conştienţi de o încetinire şi o slăbire a puterilor. Este ceva cu care suntem cu toţii familiari, dacă nu din experienţă, atunci din auzite. Nu-i aşa că este adevărat şi în legătură cu munca sau profesia unui om? Aceasta constituie o problemă pentru mulţi oameni. Înseamnă că au trecut dincolo de stadiul de dezvoltare şi de zidire şi au ajuns la un anumit nivel. Din diverse motive, dezvoltarea ulterioară este imposibilă. Sunt la acel nivel şi dificultatea este de a se menţine la acel nivel în timp ce le lipseşte impulsul care i-a adus până acolo. Lucrul acesta se întâmplă adeseori în cazul oamenilor de afaceri şi îşi dau seama că este mai greu să menţină afacerea decât să o clădească. Într-un sens, totul pare să fie de partea lor atunci când o clădesc, dar numai când ajung la acel punct şi pierd anumiţi stimuli, îşi dau seama că este extrem de dificil să-şi păstreze poziţia. Aş putea ilustra acest lucru la nesfârşit doar uitându-mă la viaţa noastră obişnuită, la experienţele în lucrare, în profesii sau alte vocaţii. Dacă citiţi biografiile celor mai de succes oameni pe care i-a cunoscut lumea în orice domeniu, veţi vedea că toţi au fost de acord că acel nivel sau acea platformă a fost cea mai dificilă perioadă din viaţa lor.