Nu te lăsa prins în jocurile minții necredinciosului

Ori de câte ori vei vorbi cu oameni

♦ pe care Isus Hristos nu i-a putut atinge,

♦ care nu au acceptat slava Lui,

♦ care nu au acceptat să locuiască în El,

te vei lovi de aceeași împietrire a inimii care-i face incapabili să vadă dincolo de aparențe, de cuvinte.

Uneori chiar vei găsi că sunt niște maeștri ai întoarcerii cuvintelor pe toate fețele. Ei vor încerca să te prindă în jocurile minții lor necredincioase pentru a-ți dovedi eroarea.

Este ca un un fel de ping-pong mental în care fiecare cuvânt este plasat pe o traiectorie fără sens. Iar dacă te prinzi în plasa întinsă de vrăjmaș în care ei au căzut, te vei trezi într-un joc fără niciun rost al despicării firului în patru. Al construirii unor castele din nisip, cu șubrezimea fundamentului dat de niște cărți de joc așezate una peste alta.

Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.

În fapt, toată conversația cu ei este ca un puzzle făcut din bucăți care se potrivesc în multe feluri. Care dau, în funcție de imaginația sau intenția jucătorului, diferite imagini. Dar care nu duc la niciun înțeles.

Joaca de-a înțelepciunea

Jocul acesta de cuvinte, joaca aceasta lumească de-a înțelepciunea și inteligența în care ei caută să te prinda nu este nouă. În acest joc au vrut și fariseii să-L prindă pe Isus.

Doar că Isus nu le-a intrat sub vrajă. Pentru că răspunsurile Lui erau date din Spirit, și nu din minte. Din înțeles, nu din literă. Din sens, nu din formă.

Este un joc și o conversație fără rost, pentru că ei nu pricep nimic. Și nici nu au cum să priceapă. Asta deoarece a lor „minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”.

Fariseul bisericii de astăzi

Din păcate nu numai cei ne-aflați „cu acte în regulă” într-o comunitate bisericească suferă de acest blestem. Mai sunt și acei așa-zis creștini, credincioși și membri (uneori de vază) ai unor biserici.

Pentru că fariseul nu este o figură istorică pe cât este una spirituală, vei întâlni multiplele fațete ale acestui duh pretutindeni, indiferent de coloratura dogmatică pe care-o îmbrățișează.

De aceea:

1. „Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. ”– (Prov. 26: 4)

A te prinde în hora argumentației „inteligente” a nebunului te califică pentru purtarea aceleiași bonete de nebun.

2. „Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept. ” – (Prov. 26: 5)

Eludând jocul, caută înțelesul intenției din spatele cuvintelor și dăruiește-i un răspuns inspirat… de Sus. („…căci vă voi da o gură și o înțelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii vostri. ” – Luc. 21: 15)

3. Atunci când niciun cuvânt nu are rost, taci. („Preoții cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. Pilat L-a întrebat din nou: «Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei! » Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat. ” – Marcu 15: 3-5)