Nous-ul şi duhul

   Nous-ul (mintea) şi duhul

   Dumnezeu comunică cu noi în duhul nostru, nu prin sufletul sau trupul nostru. Trebuie să avem întotdeauna un duh deschis şi receptiv înaintea Lui pentru a menţine o comunicare vie cu El. Ceea ce ne preocupă acum este însă relaţia dintre duhul şi nous-ul (mintea) nostru (noastră). Ori de câte ori nous-ul nostru este închis, şi duhul este închis. Dacă nous-ul este închis, lumina lui Dumnezeu nu va putea fi transmisă duhului, căci nu va fi nici o supapă de ieşire înspre duh. Cu alte cuvinte, dacă mintea unui creştin este defectuoasă, duhul lui va avea de suferit. Nu la fel este cu trupul. Un creştin poate fi bolnav din punct de vedere fizic, fără ca boala lui să-i afecteze duhul. Mulţi creştini zac în pat ani de zile; cu toate acestea, ei sunt capabili să facă lucrarea rugăciunii. Dar când nous-ul unui creştin este deteriorat, automat şi duhul lui va avea de suferit, căci cel dintâi are un efect instantaneu asupra celui de-al doilea.

   Sunt în Biblie două pasaje care vorbesc despre necesitatea ca nous-ul nostru să fie înnoit. Fără înnoirea lui, ne va fi greu să mergem mai departe cu Domnul. Sa privim acum la primul dintre aceste două pasaje:

   "Spun deci aceasta, şi mărturisesc în Domnul, ca să nu mai umblaţi cum umblă naţiunile în deşertăciunea minţii lor, fiind întunecaţi de înţelegere, înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu prin ignoranţa care este în ei, prin împierirea inimii lor, care, pierzâd orice simţire, s-au dedat pe ei înşişi destrăbălării, ca să lucreze cu lăcomie orice necurăţie... ... v-aţi dezbrăcat în ceea ce priveşte purtarea de mai înainte, de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înşelătoare, şi sunteţi înnoiţi în duhul minţii voastre; şi v-aţi îmbrăcat în omul cel nou care este creat după Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului"

   (Efeseni 4. 17-24, Cornilescu 1998)

   Nous-ul este de doua ori menţionat în acest pasaj. Cuvântul "înţelegere" din versetul 18 este DIANOIA în original; el vine din aceeaşi rădăcină ca şi NOUS cu o mică deosebire. Nous este organul, pe când noia este funcţia -  întocmai cum ochiul e un organ, în timp ce văzul e funcţia lui.

   "Înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu prin ignoranţă care este în ei prin împietrirea inimii lor" - inima de care este vorba aici este sinele nostru real, însăşi personalitatea noastră.

   "Pierzând orice simţire" - aceasta înseamnă a fi amorţit, adică insensibil. O asemenea expresie se foloseşte adeseori în medicină. Doctorii spun că anumite răni sunt aşa de dureroase, că pot duce la insensibilitate din partea pacienţilor. Cu toate ca rănile sunt foarte grave, ei nu mai simt durerea. În acelaşi  mod şi inimile noastre pot fi aşa de împietrite, încât sunt golite de orice simţire.

   "Că v-aţi dezbrăcat, în ceea ce priveşte purtarea de mai înainte, de omul vostru cel vechi care se strică prin poftele înşelătoare" - aceasta înseamnă că, după ce ai auzit adevărul în Isus, te-ai dezbrăcat de omul tău cel vechi. Rezultă că trebuie să faci ceea ce e descris de la versetul 25 în continuare.

   " Şi sunteţi înnoiţi în duhul minţii voastre" - aceasta continuă să spună ce posedă deja credincioşii în Cristos potrivit adevărului în Cristos. Nu numai că ne-am dezbrăcat de omul cel vechi, dar ne este şi înnoit constant duhul nous-ului nostru. Duhul nous-ului nostru are nevoie de o înnoire constantă, întocmai cum omul cel vechi este stricat pentru totdeauna.

   "Şi v-aţi îmbrăcat în omul cel nou... ... " - aceasta pune în contrast ceea ce scrie în versetul 22; de asemenea, se spune despre realitatea care este în Domnul. Astfel, versetele 22, 23, 24 vorbesc de faptele împlinite pe care le avem în Hristos, în timp ce de la versetul 25 în continuare ni se arată cum trebuie să umblăm.

   Acest pasaj ne arată deci trei lucruri importante:

   - viaţa noastră spirituală, inima noastră şi nous-ul nostru.