text Eseuri crestine

Normalul ne uniformizează

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Teofil Gavril

Din fericire, toți suntem diferiți, spune sloganul de care aminteam ieri. Oare cât mai este de real sau la ce aspecte? Este adevărat că Dumnezeu ne-a făcut diferiți, și acesta trebuie să fie argumentul că El e tare creativ, dar și unul dintre motivele pentru care viața nu e monotonă și robotizată. De ce S-a complicat Dumnezeu să ne facă diferiți nu știu, dar mă bucur că a făcut-o. Baiul mare e că există totuși cineva care nu se bucură de asta. Cineva care vrea să conducă lumea asta și are nevoie ca toți să putem fi manevrați dintr-un singur punct. Există cineva care ne vrea pe toți la fel, cineva care nu are creativitate, pentru că nu a creat nimic.

Diferențele dintre noi sunt un motiv extraordinar de bucurie, dacă stăm să medităm. Putem să interacționăm și să comunicăm. Ce ar însemna dacă, fiind toți la fel, nu am avea ce să discutăm pentru că toate lucrurile ne-ar fi comune, ce ar însemna dacă toți am arăta la fel, am colora la fel, am râde la fel, am desena la fel, am trăi la fel? Ar fi foarte deprimant. Diferențele dintre noi sunt unul dintre aspectele care dau farmec vieții. Ciudățeniile unora dintre noi sunt, dacă vreți sarea și piperul din viață, la anumite aspecte. E nevoie și de ciudați, de oameni cărora să li se spună: „Măi, tu nu ești normal.”

Noi, oamenii, suntem tare diferiți unii de alții. Știați că nu doar ADN-ul nu este la fel la niciun om din lume? Nu, ci ne deosebim măcar la 10 aspecte: ADN-ul, amprentele digitale, mersul, urechile, ochii, vocea, mirosul, bătăile inimii, undele cerebrale, microbiomul. La niciunul dintre aceste aspecte nu există doi oameni perfect identici. Nici măcar chinezii nu sunt identici, cu toate glumele care se fac. Spun unii că Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii diferiți, dar, când a ajuns la chinezi, S-a plictisit. Și ei sunt diferiți unul de altul.

Totuși, unii ar vrea ca normalul lor să devină universal, literă de lege. Acest aspect a fost o preocupare veche a oamenilor, și Hitler a încercat construirea unei rase pure, fără diferențe, dar nu a reușit. Totuși, planul continuă și astăzi, oamenii trebuiesc conduși dintr-un singur punct și trebuiesc uniformizați, trebuiesc normalizați. Dar cum să faci asta, când fiecare are mintea sa, în care nu poți dicta tu? Ei bine, le adormim creierul. Nu le mai lasăm timp să gândească și, ca adolescent, devii anormal dacă te vede cineva citind o carte sau mergând la bibliotecă. Câți oameni mai citesc cărți? Foarte puțini. Câți oameni se uită la televizor? Foarte mulți. Ne este sistematic sedat creierul, ca să nu gândim. Cum altfel explicați că, deși nu suntem niciunul de acord cu politicienii hoți, cu supra taxe, cu legi care favorizează infractorii și defavorizează oamenii muncitori, totuși nu facem nimic, în afara banalelor comentarii din autobuz? Pentru că rațiunea ne este adormită, suntem uniformizați, transformați într-un fel de roboței, atâta vreme cât suntem conectați la ei. Rupeți cablul, oameni buni!

Oricât de bune par stilurile mele, oricât de tare aș crede în idealurile mele, tot nu am dreptul să vă consider pe voi anormali, dacă nu vă comportați în stilul meu sau dacă nu îmbrățișați idealurile mele. Fiecare trebuie să rămână liber să trăiască cum hotărăște, dar ținând cont de consecințele traiului său.

Unul din „normalurile” timpurilor noastre e homosexualitatea, vor să o facă normală. Vor să acceptăm normalitatea universală a unui astfel de comportament. Deși nu sunt dintre cei care vor moartea lor sau închiderea lor, consider că demersurile actuale sunt o forțare brutală a libertăților oamenilor. Dumnezeu să aibă milă de oamenii cu astfel de orientări, că au nevoie de salvare și ei, dar de la acceptare până la normalizare e vorba de brutalizare a normalului, suntem forțați să acceptăm și să afirmăm că e normal să fii homosexual, e unul dintre „normaluri”. Homosexualii au ajuns să fie favorizați în detrimentul altor oameni heterosexuali. Normalul unei minorități se vrea a deveni normalul majorității. Anul acesta, cu ocazia lunii LGBT, am văzut pe afișe partener oficial Muzeul Țăranului Român, da de unde, frate, țăranul român a devenit partener al manifestărilor pro-homosexualitate? Când a fost țăranul român, mai ales cel reprezentat de acel muzeu, omul credincios și muncitor, susținător al acestor fenomene? Vedeți încercarea de normalizare prin folosirea de resurse mediatice? Pui parteneri oficiali credibili, ca să aduci plus de valoare unor chestii care nu au valoarea lor suficient de credibilă. Homosexualitatea a existat, există și va exista, dar nu ca normal al maselor, ci al unei grupe mici de oameni, nu poate fi forțat impusă niciunuia, deși asta se face acum. Dumnezeu nu vede normal un asemenea comportament, cum nu vede normală nici minciuna sau orice alt fel de păcat, totuși Satan vrea ca, așa cum a devenit minciuna mod de viață, să devină și promiscuitatea sexuală. Păziți-vă!

Am fost creați diferiți și vom rămâne diferiți atâta vreme cât vom alege să judecăm cu mintea noastră și să luăm decizii. Dacă însă ne vom menține conectați la drogurile care ne sunt servite prin TV, nu vom putea să fim liberi, așa cum ne-a creat Dumnezeu.

Un alt normal e alimentația. Normalul a devenit anormal. Nu mai sunt bune produsele de la țărani, pentru că ar fi neigienice, sunt bune cele de la magazinele care au sistemul calității implementat. Nu mai e bun laptele de vacă de la nea Ilie, că vaca lui paște pe câmp, e bun cel de la vacile belgiene, care nu au văzut vreodată lumina zilei și habar nu au cum arată iarba. Nu sunt buni puii lui tanti Mărioara, ci sunt buni cei care stau de 10 ani congelați. Nu sunt bune cireșele din copac, ci cele din magazin. Îmi spunea cineva că într-o zi a cules cireșe din copac și ca vecină bună a mers să dea și vecinilor, pentru că aveau copii și poate pofteau la cireșe. A fost mustrată aspru persoana, că nu se poate să dai cireșe din copac copiilor, cine știe ce microbi au pe ele, și a fost foarte categorica vecina curmând răul din fașă :) ) Nu mai e normal să gătești acasă, ci e normal să cumperi semipreparate și doar să le pui la cuptor. Nu mai e normal să cultivi produse în grădina ta, că există poluare, normal e să le cumperi de la firme, care aparent au sisteme de calitate. Nu mai e normal să crești și să tai un porc, normal e să cumperi carne modificată genetic. Vedeți schimbările? Cine a rezistat cel mai bine normalizării acesteia, dacă nu cei fără TV?

Ce e normal? Putem vorbi de un normal general acceptat în zilele noastre? Mai medităm și mâine.

[Copyright © 2013 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]

Cele mai recente resurse scrise - Meditatii

Smerenia și supunerea totală: modelul Domnului Isus
Aceasta este o continuare a postării De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare - Resurse CreștineVersetul din Coloseni 2:3 vorbește despre profunzimea tainei lui Dumnezeu... Citeste mai mult >>
De ce frica de iad nu produce iubire adevărată
El ne dezvăluie frumusețea Sa strălucitoare, astfel încât să fim copleșiți de admirație și atracție. Aceasta este ilustrată în Psalmi 50:1-2, unde se spune: “Din Sion, care este întruparea frumuseții... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Hristos – adevărata chemare a Evangheliei
Pentru a înțelege cum Dumnezeu intervine în viața omului, astfel încât acesta să fie convins să aleagă oferta Sa în locul ofertei lui Satan și, în acest mod, să poată fi transformat dintr-o stare păcă... Citeste mai mult >>
Desăvârșirea caracterului creștin
Pentru a atinge statura lui Hristos, precum și pacea și odihna în care a trăit El, este necesar un efort constant de ucenicie, urmându-L pe Învățător. Aceasta este singura cale prin care se poate atin... Citeste mai mult >>
Am vizitat "scaunul de domnie al Satanei" în Berlinul de Est
Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: ‘Iată ce zice Cel* ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: (Apoc. 2.12) 13 «Ştiu* unde** locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele... Citeste mai mult >>
Adorarea
Reverență în închinare Adevărul este că închinarea este elementară până când începe să capete calitatea de admirație. Atâta timp cât închinătorul este preocupat cu sine însuși și cu bunul lui mers, e... Citeste mai mult >>
Golul sufletului: consecința despărțirii de Dumnezeu
La căderea lui Adam, omul a suferit o despărțire spirituală în raport cu Dumnezeu, pierzând astfel accesul la sursele de împlinire completă. Această ruptură spirituală a însemnat o separare de valoril... Citeste mai mult >>
De ce trăim... și pentru ce murim?
Venim pe lume, ne pregătim pentru viață, muncim, avem copii, nepoți, ne bucurăm de viață mai mult sau mai puțin, dar în final totul se sfârșește la mormânt. Mulți oameni percep „rostul vieții” ca fiin... Citeste mai mult >>
Rugăciunea de renunțare
Duhul mă învață să încredințez pe de-a-ntregul voia mea voii Tatălui. Îmi deschide urechea spre a aștepta cu nespusă tandrețe și cu sufletul dispus să învețe ceea ce Tatăl are să îmi spună și să mă î... Citeste mai mult >>
În căutarea Tatălui
În căutarea Tatălui Cami Sesărman Mă aflam departe…Pluteam pe o mare învolburată, agitată, ce părea că are să mă înghită din clipă în clipă. Valurile loveau fără milă, iar spuma lor amară îmi acoperea... Citeste mai mult >>