Mulţi îşi bat joc de neprihănire

Unii oameni sunt atât de departe de sfinţenie, încât îşi bat joc de cei ce sunt sfinţi. Ei cred că platoşa neprihănirii este atât de absurdă încât arată dispreţuitor spre sfântul care o poartă zi de zi: 'Priveşte! Acolo merge un frate sfânt, unul din cei curaţi! ' Dar limbajul lor dispreţuitor face mai mult să umilească sfinţenia celui sfânt - el trădează răutatea inimilor împietrite.

Un grad mai avansat de nelegiuire se observă în batjocorirea sfinţeniei alte persoane, mai degrabă decât în ascunderea propriei lipse de sfinţenie. Ce om nelegiuit este acela care nu numai că refuză să accepte natura divină dar care nici nu suportă să vadă pe alţii alergând să urmeze sfinţenia lui Cristos. Numai ideea de sfinţenie stârneşte o atât de puternică împotrivire înlăuntrul omului încât el îşi varsă toată otrava şi amărăciunea duhului său împotriva ei.

Duhul lui Dumnezeu rezervă scaunul pentru acest tip de păcătos şi-l aşează mai presus de toţi camarazii lui de nelegiuire.

'Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor batjocoritori. '

(În acest caz, batjocoritorul este aşezat ca preşedinte de consiuliu al păcătoşilor.)

Unii citesc cuvântul BATJOCORITOR ca DISPREŢUITOR RETORIC deoarece într-adevăer, există o înţelepciune diabolică în unele batjocuri. Unii batjocoritori se mândresc cu ascuţirea săgeţilor împotriva celor sfinţi. Septuaginta traduce fraza astfel: 'SCAUNUL CELOR CIUMAŢI'. După cum ciuma e cea mai mortală dintre boli, tot aşa este şi duhul de batjocură printre păcătoşi. Foarte puţini îşi revin din acest păcat deoarece Biblia vorbeşte despre aceşti păcătoşi ca despre un sinonim al morţii. Dumnezeu ne avertizează sa nu ne irosim balsamul vindecător al mustrării:

'Nu mustra pe cel batjocoritor ca să nu te urască'

Tot ce putem face este să scriem pe uşa lui 'Doamne, ai milă! ', să ne rugăm pentru el, dar să nu încercăm să-l convingem.

Probabil cel mai trist exemplu de batjocură este amestecul dispreţuitor printre oamenii evlavioşi. Observă cum intrepretează Duhul lui Dumnezeu sarcasmul lui Ismael în familia lui Avraam:

' Şi cum s-a întâmplat atunci că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum' Gal. 4.29

Lumea nu va eticheta răul ca persecuţie decât atunci când curge sânge dar Dumnezeu doreşte ca batjocoritorul să ştie dinainte cum îl va numi Cristos la judecată: PRIGONITOR. Batjocura la adresa sfinţeniei este un păcat grav deoarece el poartă sămânţa persecuţiei sângeroase. Cei ce-şi mişcă limbile în voie pentru a ridiculiza şi-şi arată colţii cu ură, ar lovi neprihănirea şi ar face-o bucăţi dacă ar putea.

După cum Ismael l-a prigonit pe fratele lui care era născut prin Duhul, TOT AŞA SE ÎNTÂMPLĂ ŞI ACUM.

SPIRITUL DISPREŢUITOR CLOCOTEŞTE ÎN SÂNGELE OAMENILOR RĂI, DEŞI DUMNEZEU ÎN BUNĂTATEA LUI, ÎI MÂNĂ PE UNII DIN EI CU O ZĂBALĂ.

În timp ce aceştia din urmă nu-şi vor deschide inimile spre Cristos puterea de convingere a adevărului determină cugetele lor să aprobe concluzia soţiei lui Pilat:

'Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta: căci am suferit mult... din pricina Lui. ' Matei 27.19