Merită!

   Fiindcă fiica lui Iair a murit, lui Iair şi altora li se părea că nu merită ca Domnul Isus să meargă până la el acasă. Dar a meritat. Doriţi ca în localitatea de unde aţi venit să se întoarcă mulţi păcătoşi la Dumnezeu? Aveţi rude, prieteni nemântuiţi? Şi vi se pare că nu mai merită să faci nimic pentru ei? Te întrebi ce ai mai putea face?

   Să te rogi stăruitor, să strigi cu dorinţă aprinsă ca Dumnezeu să trezească acele suflete, chiar dacă ţi se pare că sunt prea păcătoşi şi nu merită. Nu uita că şi cei din Ninive au fost mari păcătoşi şi, din această cauză, Dumnezeu a şi hotărât condamnarea lor. Merită să strigi către Dumnezeu pentru trezirea lor, ca ei înşişi să vadă că merg spre iad, spre pierzare veşnică, să se îngrozească, să se pocăiască cu post şi rugăciune şi atunci vor striga ei către Dumnezeu, că atâţia ani nu au fost gata să asculte de cuvintele Domnului Isus Cristos: "Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!" (Marcu 1.15) I-au sărbătorit naşterea la Betleem, dar chiar şi la acea sărbătoare au băut până nu au mai ştiut de ei. Şi fiindcă sunt amăgiţi de diavolul, ei se credeau buni creştini.

   Apoi merită să mergi tu însuţi şi să le arăţi din Biblie că ei sunt deja condamnaţi de Dumnezeu, pentru că nu doresc să creadă în jertfa săvârşită de Cristos Domnul pe Golgota (vezi Ioan 3.18). Românilor li se pare că dacă se numesc creştini, ei cred în Isus Hristos. A crede în El înseamnă a-L asculta. Un bolnav trebuie să se încreadă în medic şi să-l asculte în totul. Cristos Domnul e Marele Medic, dacă crezi în El, te predai Lui ca să te curăţească de orice păcat şi să-ţi schimbe viaţa. A-L urma cu adevărat înseamnă a părăsi calea păcatului şi a porni pe urmele paşilor Lui, pe calea sfinţeniei. Merită să-i ajuţi pe alţii să facă aceasta. Apostolul Petru a mers la sutaşul Corneliu şi acest ofiţer a devenit creştin cu toată casa lui.

   Merită, pentru că un singur suflet e mai scump decât toată lumea. Lumea e de ordin material, e trecătoare, sufletul este de ordin spiritual şi e veşnic. Domnul Isus a zis: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul." (Matei 10.28) Merită să dorim şi să facem totul pentru mântuirea lor. Mântuirea, care a fost săvârşită cu Marea Jertfă, se vesteşte tot numai prin jertfe. Se cere sacrificiu de energie, de timp, de bani spre a duce la alţii Evanghelia. Apostolul Andrei a plătit cu mari jertfe călătoria până în Dobrogea spre a vesti Evanghelia mântuirii celor ce trăiau pe acele meleaguri. Şi la urmă a plătit chiar cu viaţa sa, suferind moartea de martir.

   Iubirea pentru cei dragi ne spune că merită să facem totul pentru mântuirea lor. Noi nu am făcut totul. Să stăm înaintea Domnului şi să recunoaştem aceasta. Nu i-am iubit nici pe ei şi nu L-am iubit nici pe Domnul Isus aşa cum ar fi trebuit, căci dacă Îl iubeam, Îl ascultam şi mulţi dintre cei dragi nouă ar fi fost mântuiţi. Să ne verificăm: Îl ascultăm noi în mod practic pe Domnul nostru? Sau am rămas doar la dorinţa că trebuie să facem ceva pentru ei? Ne scufundăm prea mult în gunoaie şi uităm că un cutremur, o inundaţie, un incendiu sau o furtună pot spulbera într-o clipă tot ce am agonisit.

   Este bine să ne dăm seama că trăim zilele din urmă, că atât păcătoşenia la culme cât şi semnele venirii Domnului sunt grăitoare. Pe calea ştiinţei, lucruri pe care altădată nu le credeai posibile, cu adevărul Bibliei, astăzi sunt înfăptuite. Cine ar fi crezut că numărul Fiarei, pomenit în Apocalipsa 13, se poate implanta pe mână sau pe frunte? Dar azi e o realitate. Ţie nu-ţi spune nimic aceasta?

   Toate ne strigă că mai e puţină vreme. De aceea, să ne grăbim să fim gata şi să-i zorim pe alţii să-şi caute scăparea la Golgota. Urgia se apropie! Pe Lot îngerul a trebuit să-l apuce de mână, ca să-l salveze. Ai apucat tu de mână pe cineva ca să-l salvezi? În lumina Jertfei de pe Golgota, putem înţelege că merită să facem orice jertfă, ca păcătoşii să audă despre dragostea lui Dumnezeu şi să aibe mântuirea, primindu-L pe Cristos ca Mântuitor şi Domn al vieţii lor.