Lumini în lume

Lumini în lume

................................

   Cât de izbitor este contrastul pe care Isus îl scoate în evidenţă dintre "în lume" unde avem necazuri, şi, "în Mine", unde avem pace. Dacă Dumnezeu ne-a aşezat în lume, unde suntem expuşi presiunilor, pretenţiilor şi cererilor ei, El ne-a aşezat, de asemenea, în Isus, pentru a ne păstra în El netulburaţi în mijlocul tuturor acestor lucruri. Isus Însuşi a întrebat odată: "Cine s-a atins de Mine?" E vorba de atingerea plină de credinţă a unei persoane din acea mulţime din Capernaum. Aceasta atingere a ajuns la inima Lui plină de compasiune, în timp ce presiunea mulţimii nu a avut nici un efect asupra Lui. Toate îmbrâncelile enervante ale oamenilor din mulţime nu L-au afectat câtuşi de puţin, deoarece prea puţin avea în comun cu ei. "Nu v-o dau cum o dă lumea". Dacă viaţa noastră este viaţa Duhului, atunci suntem neclintiţi în faţa presiunilor lumii.

   "Dreptate, pace şi bucurie": în aceste lucruri constă Împărăţia lui Dumnezeu. Niciodată, prin urmare, să nu ne lăsăm atraşi pe vechiul teren al "mâncatului şi băutului", deoarece nici încurajarea folosirii unor astfel de lucruri, nici intrezicerea lor nu ne priveşte pe noi, ci o cu totul altă lume. Aşa că noi, care aparţinem Împărăţiei, nu trebuie să trăim în abstinenţă. Noi învingem lumea nu prin neatingerea de lucrurile lumii, ci prin apartenenţa la o altă lume, prin faptul că posedăm o dragoste, o bucurie şi o pace pe care lumea nu le poate da şi de care oamenii au mare nevoie.

   Departe de a căuta să evităm contactul cu lumea, noi trebuie să vedem cât de privilegiaţi suntem că am fost aşezaţi de Dumnezeu în ea. "Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimes şi Eu pe ei în lume". Ce afirmaţie frumoasă! Adunarea este succesoarea lui Isus, este un aşezământ divin înteimeiat aici, chiar în mijlocul teritoriului lui Satan. Este ceva pe care Satan nu-l poate suporta, după cum nici pe Isus nu L-a putut suporta, şi totuşi este ceva de care cu nici un chip nu poate să scape. Este o colonie a cerului, o imixtiune străină în teritoriul lui, ceva împotriva căreia Satan este absolut fără putere. "Copii ai lui Dumnezeu..." ne numeşte Pavel, "în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care stăluciţi ca nişte lumini în lume". Dumnezeu ne-a aşezat în mod deliberat în kosmos ca să-I dezvăluie caracterul.

   Noi suntem chemaţi să aducem în lumina divină răzvrătirea sfidătoare a lumii împotriva lui Dumnezeu, pe de o parte, şi goliciunea ei, pe de altă parte, pentru ca toţi oamenii să le vadă.

...........................................