Lucrurile lumii

   .........................................

   Cei mai mulţi dintre noi acceptăm faptul că apostolului Pavel i-a fost dată o revelaţie deosebită asupra Adunării lui Dumnezeu. Într-un mod similar, noi sesizăm că Dumnezeu i-a dat lui Ioan o înţelegere deosebită asupra naturii lumii. KOSMOS este de fapt cuvântul folosit cu predilecţie de Ioan. În celelalte Evanghelii, el este folosit doar de cincisprezece ori în timp ce la Pavel apare de patruzeci şi şapte de ori. Dar Ioan îl foloseşte de o sută cinci ori în total.

   În prima sa episola, Ioan scrie

   'Pentru că tot ce este în lume - pofta cărnii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii, nu este din Tatăl, ci este din lume.

   Prin aceste cuvinte care reflectă atât de clar lucrurile care au ispitit-o pe Eva, Ioan defineste lucrurile lumii. Tot ce poate fi inclus în poftă şi dorinţă primitivă, tot ce incită la ambiţie lacomă şi tot ce trezeşte în noi mândria şi dorinţa după strălucirea vieţii, toate aceste lucruri aparţin sistemului satanic. Nu cred că e cazul sa zăbovim asupra primelor două dintre lucrurile amintite în versetul citat mai sus, însă, mă voi opri, pentru un moment, la al treilea. TOT CE STIMULEAZĂ MÂNDRIA ÎN NOI ESTE DIN LUME! Intâietatea, bogăţia, realizările, aceastea sunt ceea ce lumea aclamă. Oamenii sunt mândri de succes. Totuşi, Ioan califică tot ceea ce ţine de succes ca fiind DIN LUME.

   PRIN URMARE, ORICE SUCCES PE CARE ÎL EXPERIMENTĂM -NU SUGEREZ CĂ NOI AR TREBUI SĂ FIM OAMENI AI EŞECULUI!- NECESITĂ DIN PARTEA NOASTRĂ O MĂRTURISIRE IMEDIATĂ, ÎN SMERENIE, A CARACTERULUI SĂU INERENT PACĂTOS, deoarece ori de câte ori avem un succes, noi atingem într-un anumit grad, lumea. Ori de câte ori avem un sentiment de satisfacţie în legătură cu vreo realizare de-a noastră, putem sti imediat că am atins lumea. Putem sti, de asemenea, că ne-am expus judecăţii lui Dumnezeu, deoarece nu am convenit noi că întreaga lume este sub judecată? Aşadar, aceia care îşi dau seama de acest lucru şi îl mărturisesc, sunt la adăpost.

   Dar problema este, câţi dintre noi sunt conştienţi de acest lucru?

   Chiar aceia dintre noi care ne trăim vieţile izolaţi în căminele noastre, suntem la fel de expusi sa cădem pradă mândriei ca si aceia care au mari succese publice. Şi femeia care lucrează într-o bucătărie umilă poate să atingă lumea şi să fie cuprinsă de sentimentul automulţumirii prin simpla pregătire a mesei zilnice sau prin modul în care îi primeşte pe oaspeţi. Orice glorie care nu e o glorie adusă lui Dumnezeu este ÎNFUMURARE, şi este uimitor cât de multe succese neînsemnate pot da naştere la înfumurare. 

   Oriunde întâlnim mândria, întâlnim lumea, iar aceasta aduce cu sine o pierdere imediată în relaţia noastră cu Dumnezeu.

   O, de ne-ar deschide Dumnezeu ochii ca să vedem clar ce este lumea!

   Nu numai lucrurile rele, ci toate acele lucruri care ne trag pe negândite departe de Dumnezeu sunt componente ale acelui sistem care se află în antagonism cu El. Satisfacţia în realizarea unui lucru oarecare, lucru pe care de fapt noi trebuie să îl facem, are puterea să se interpună instantaneu între noi şi Dumnezeu. Fiindcă, dacă mândria vieţii şi nu lauda către Dumnezeu este cea care se trezeşte în noi, putem şti cu siguranţă că am atins lumea!

   Prin urmare, avem necurmat nevoia de a veghea şi a ne ruga dacă vrem să păstrăm neîntinată comuniunea noastră cu Dumnezeu.