Limbajul prietenilor

   Unul din darurile nepreţuite ale lui Dumnezeu este acela al prieteniei. Acest dar vine prin harul Său, pentru că l-am văzut manifestat chiar şi atunci când cel care îl primea nu îl merita. De-a lungul anilor, călătorind şi şezând la masă cu oameni din toată lumea, am fost însoţit mereu de acest dar minunat. Am amintiri deosebit de valoroase, de pe toate continentele, cu prieteni care la un moment dat mi-au dăruit ospitalitatea lor. Când suntem deprimaţi şi calea ce se aşterne înaintea noastră pare pustie, prietenul este acela care ne poartă mai departe pe ea.

   Unul dintre momentele cele mai triste în istoria lui Israel a fost atunci când Absalom şi-a trădat tatăl, pe David, şi a încercat să-l detroneze. Dar partea cea mai întunecată a acelui episod a fost că sfatul ce venea din culise îi aparţinea lui Ahitofel, un fost sfătuitor de taină al lui David. Tragedia aceasta a îndurerat multă vreme inima lui David. Experienţa acelei trădări trebuie să-i fi revenit mereu şi mereu în minte. În Psalmii 55 şi 41 David face referiri la ea.

   Pe când eram student, mai mulţi colegi ne-am angajat să ne rugăm unii pentru alţii în mod regulat. Cu trecerea anilor, drumurile noastre s-au despărţit. Unul dintre prietenii de atunci era un tânăr foarte curajos, Koos Fietje, care a plecat misionar în Tailanda. În 1974 am trecut prin Bangkok în drum spre Cambodgia, unde urma să vorbesc. Deşi îmi doream mult să-l reîntâlnesc pe Koos, nu am vrut să-l deranjez, făcându-l să călătorească de undeva din nordul ţării pănă la Bangkok, unde urma să petrec doar o noapte. Aşa că nu l-am anunţat de venirea mea. Când am ajuns la aeroport, mi-am luat bagajul de la caruselul de bagaje şi m-am îndreptat spre ieşire. Cine credeţi că mă aştepta lângă uşa de sticlă? Koos în persoană! Mi-a lua mâna, zicându-mi: "Ai crezut că te vei strecura neobservat?" Nici până azi nu ştiu de unde a aflat că voi trece pe acolo.

   Am petrecut noaptea vorbind despre felul cum Dumnezeu ne conduce vieţile şi despre chemarea Lui la credincioşie. M-a îndemnat să rămân neclintit pe cale. Koos era un om extraordinar. Dar la despărţire, mi-am dat seama că este tulburat de ceva. El repeta că va trebui să plătească cu viaţa mărturia lui îndrăzneaţă pentru Cristos. Cert e că nu l-am mai văzut niciodată. După câţiva ani, în timp ce ieşea de la o întâlnire de rugăciune, un bărbat l-a împuşcat mortal de la o distanţă foarte mică.

   Dumnezeu mi-a dat privilegiul de a fi avut un prieten evlavios. De multe ori când m-am confruntat cu sentimentele şi limitările inerente unei vieţi itinerante, martiriul lui Koos mi-a dat curaj. În viaţă sau prin moarte, un prieten ne poate ajuta să ne depăşim sentimentele greşite sau meschine.

(fragment)