Înrudirea darurilor duhovniceşti -2-

Măreşte-ţi unul dintre daruri şi toate celelalte se vor întări; slăbeşte un dar şi vei fi învins în toate celelalte.

Explicaţia acestui lucru constă în faptul că ele se ajută în mod reciproc. De exemplu, când dragostea se răceşte, ascultarea scade, deoarece îi lipseşte uleiul pe care dragostea obişnuia să-l picure pe roţile ei. Când ascultarea se clatină, credinţa slăbeşte. Cum poate exista o credinţă mare, când este puţină credincioşie? La rândul ei, credinţa slabă face ca nădejdea să se clatine căci nădejdea se sprijină pe creditul credinţei pentru a aştepta un lucru bun de la Dumnezeu. Dar când nădejdea se clatină, răbdarea se zdruncină şi nu mai poate ţine ferestrele magazinului, deoarece ea comercializează o marfă pe care nădejdea o dă cu împrumut.

Într-un trup sunt multe mădulare, totuşi ele formează un singur corp; şi fiecare mădular este atât de folositor, încât celelalte depind de el. Tot astfel, într-un creştin există multe daruri duhovniceşti dar o singură făptură noua. Ochiul cunoaşterii nu poate spune mâinii credinţei 'Nu am nevoie de tine! ' şi nici mâna credinţei nu poate spune aşa ceva piciorului ascultării' ci toate sunt păstrate prin grija tacită pe care o au unul faţă de celălalt.

După cum distrugerea unui oraş poate fi provocată de o mică spărtură într-o parte a zidului ce-l înconjoară, iar sufletul poate fi nimicit printr-o rană a unui mădular din trup, tot astfel ruinarea tuturor darurilor duhovniceşti poate urma ruinarea unui singur dar. Între darurile duhovniceşti există o relaţie mai puternică de interdependenţă decât între mădularele trupului. De exemplu, este posibil ca una dintre mâini să fie tăiată fără să fie nimicit tot trupul, deoarece nu toate mădularele sunt părţi vitale. Dar fiecare dar duhovnicesc este o componentă vitală în faptura cea nouă şi atât d eimportantă încât absenţa ei nu poate fi înlocuită cu nimic altceva. În trup, mâna sanătoasă poate face munca mâinii amputate, dar credinţa nu poate împlini slujba dragostei şi nici dragostea nu poate împlini slujba ascultării. Dacă se strică o singură rotiţă a ceasului, el va deveni complet nefolositor.

Omul care îşi pune în pericol siguranţa întregii case, deoarece nu repară spărturile din acoperiş, este un om neglijent. Crezi că tu greşeşti mai puţin dacă neglijezi să-ţi refaci unul dintre darurile tale? Când eşti ispitit să păcătuieşti nu te uita la el ca la un singur păcat, ci ca purtând în pântecele lui toate celelalte păcate. Înainte de a-l sluji pe Satan printr-o singură faptă, gândeste-te la ce faci; căci printr-un singur pacat tu întăreşti întregul trup al pacatului. Dă un ui păcat şi el te va trimite mai mulţi cerşetori la uşa ta. Ei vor cere mai mult ca cel dintâi şi în vreme ce tu intentionezi ca să-l hrăneşti doar pe unul, el le va aduce pe toate celelalte păcate. Cel mai potrivit lucru pe care l-ai putea face este să ţii uşa închisă.

Chiar dacă ar fi posibil să rupi acest lanţ al păcatelor şi să iei veriga ce te-a încântat cel mai tare, fără a trage după tine tot lanţul, adu-ţi aminte că există un lanţ al vinovăţiei căci 'Cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate. ' Nimeni nu poate lovi un adversar în plină figură fără să-l desfigureze, fără să-i rănească faţa mutilându-l. Astfel, Legea este un tot unitar. Încălcarea unei singure porunci e o lovitură dată tuturor, şi ca urmare e detestată de Dumnezeu a Cărui autoritate e aceeaşi în toate.

S-ar putea să te întrebi dacă răbdarea, credinţa şi alte daruri care te ajută în suferinţă vor fi suficient de puternice pentru a umbla pe valurile tulburate fără a te scufunda. Creştine, dacă darurile pe care Dumnezeu te cheamă să le foloseşti acum, într-o stare de prosperitate, sunt solide, tu poţi să crezi că alte daruri care te ajută în suferinţă stau nevăzute în spatele cortinei. Şi ele vor păşi înainte când Dumnezeu va schimba scena şi le va chema să-şi joace rolul.

Cu cât eşti mai smerit acum, în starea ta de belşug, cu atât mai răbdător te vei afla în nevoi. După cum inima ta este acum mai presus de plăcerile lumeşti, tot aşa în lipsuri ea se va ridica desupra suferinţelor şi tulburărilor. Copacii, spun ele, cresc proporţional sub pământ cu ceea ce este la suprafaţă. Un creştin plin de râvnă va dezvolta rădăcini puternice în ce priveşte darurile lui Dumnezeu.