Închinarea voastră contează -3-

Îmi dau seama că a pune Însăși Persoana lui Dumnezeu într-un cadru analitic poartă riscul de A ATINGE CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI. Aici trebuie să fim foarte, foarte atenți. Totuși, Dumnezeu Însuși ne invită să căutăm să înțelegem cine este El. Și astfel, mă întreb ce înseamnă imaginea lui Dumnezeu. Biblia ne spune că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia după chipul Său. Aceasta este und dintre acele declarații enorme despre care înțelegem atât de puțin, așa că vă rog să-mi permiteți să sondez puțin.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om, a numit creația Sa bună dar a declarat că Adam nu ar trebui să fie singur. Într-un sens real, Adam nu era singur ci era în părtășie cu Dumnezeu. Deci Dumnezeu probabil că spunea că lui Adam îi lipsea o entitate complementară care, dacă ar fi fost prezentă, i-ar fi dat omului posibilitatea de exprimare deplină. Acea entitate era FEMEIA. Dumnezeu a creat o altă entitate atât de unică și complementară bărbatului încât a făcut posibil acel gen de părtășie pe care îl necesita natura noastră fizică.

Acum duceți acest gând un pas mai departe. Adam și Eva au căzut împreună. Împreună au simțit rușinea, împreună au încercat să dea vina pe altcineva, împreună au simțit rușinea, împreună li s-a oferit răscumpărarea și împreună au procreat. Această apropiere a fost în cadrul Creației, precum și în cădere și răscumpărare.

Trece un timp și ajungem în perioada lui Avraam. Dintr-un tată au ieșit doi frați, Isaac și Ismael. Atât Avraam cât și Sara au avut un rol în nașterea acestor băieți. Astăzi, descendenții acestor doi frați au dezlănțuit prăpădul în lume prin intermediul credințelor diferite și al percepțiilor diferite asupra lumii.

Secole mai târziu când Isus a murit pe cruce, întreaga omenire a purtat vina răstignirii Lui.

După ce Isus a înviat din morți, S-a apropiat de doi ucenici care mergeau abătuți pe drumul spre Emmaus; erau descurajați pentru că speraseră că Isus îi va elibera de dușmanii lor politici dar El îi dezamăgise murind. Tot ce au discutat atunci Isus și drumeții care mergeau spre Emmaus avea legătură cu planul lui Dumnezeu în cadrul istoriei. Ei nu știau că explicațiile veneau de la Isus Însuși; treptat, ochii li s-au deschis ca să vadă planul lui Dumnezeu, că El avea un scop în cadrul istoriei și că modelul istoriei arăta spre Isus ca element central.

Fiecare putere, fiecare balama pe care a pivotat istoria, implica planul lui Dumnezeu.

Acești doi discipoli s-au simțit atât de copleșiți de toate acestea încât L-au rugat să rămână și să le explice mai multe. El a rămas, dar ei nu se așteptau la explicația pe care le-a dat-o la cină. Modul în care a frânt pâinea le-a deschis mintea și sufletul. DUMNEZEU FRÂNGEA PÂINE CU EI! EI AU RECUNOSCUT PE LOC PÂINEA CA SIMBOL AL TRUPULUI FRÂNT AL LUI ISUS - FRÂNT PENTRU EI TOȚI.

Închinarea în comunitate

Ceea ce începe cu mine ca individ trebuie să continue cu mine ca parte a unei comunități. Comunitatea creștină trebuie să fie o comunitate a vindecării!

Acum câțiva ani, am citit un articol scris de sociologul Daniel Yankelovich despre căutarea de răspunsuri a Americii. În primele câteva rânduri, el a citat definiția culturii dată de un alt sociolog: Cultura... reprezintă efortul de a oferi un set coerent de răspunsuri situațiilor existențiale cu care se confruntă toate ființele umane în decursul vieții lor. Apoi a definit revoluția culturală ca o rupere decisivă de înțelesurile comune ale trecutului.

Aceasta este o descriere semnificativă. ÎNȚELESURI COMUNE ALE TRECUTULUI - oare nu descrie acest lucru familia? O familie are înțelesuri comune ale vieții așa cum se desfășoară aceste înțelesuri în respectiva microcomunitate. V-ați simțit vreodată ca un outsider într-o anumită situație pentru că cineva a făcut o glumă pe care nu ați înțeles-o dar care i-a făcut pe toți ceilalți să râdă? Apoi cineva a spus: Scuze, e o glumă de a noastră! Gluma face referire la o anumită experiență împărtășită de alții. Acum, aplicați această idee la fiecare detaliu al succesului și al dezamăgirii profunde - acestea sunt lucrurile pe care le are în comun o familie.

Durerile și victoriile împărtășite - acestea fac ca o familie să fie o familie. Toți sunt familiarizați cu nevoile și sentimentele celorlalți. ACEASTA ESTE O COMUNITATE!

Biserica ar trebui să fie o comunitate - și, pe deasupra, O COMUNITATE A VINDECĂRII. Și totuși, dacă ascultați relatările dezamăgirilor dintre oamenii acestei comunități, vă dați repede seama cât de departe de scopul și idealul lui Dumnezeu am deviat.