Înălţarea: Un cer albastru, fără urme

   Parabola judecăţii viitoare se adresează în două moduri directe întrebării anterioare: "Unde este Dumnezeu acum?", problemei stăpânului absent, a Dumnezeului absent. În primul rând, ne dă o idee despre reîntoarcerea Stăpânului în ziua judecăţii, când unii vor fi literalmente aruncaţi în iad. Cel plecat se va întoarce, de data aceasta cu putere şi cu slavă pentru a cere socoteală oamenilor de tot ce vor fi înfăptuit pe pământ. "Bărbaţi galileeni", au întrebat îngerii, "de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer."

   În al doilea rând, parabola se referă la perioada intermediară, la intervalul de secole în care trăim acum, la perioada în care Dumnezeu pare absent. Răspunsul la această întrebare foarte actuală este deopotrivă profund şi şocant. Dumnezeu nu S-a retras. A luat însă înfăţişarea străinului, a săracului, a flămândului, a celui întemniţat, a bolnavului, a dezmoşteniţilor soartei: "Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. " Dacă nu reuşim să detectăm prezenţa lui Dumnezeu în lume, probabil că nu căutăm unde trebuie.

   Comentând acest pasaj, Jonathan Edwards spunea că săracii sunt lăsaţi de Dumnezeu ca să "beneficieze" în locul Lui de mila şi dragostea oamenilor. De vreme ce nu putem să ne exprimăm dragostea făcând ceva concret în beneficiul lui Dumnezeu, El vrea să facem ceva în beneficiul săracilor care au fost delegaţi să primească dragostea creştină.

   Într-o seară, apăsând absent telecomanda, am dat peste un film pentru copii cu tânăra actriţă Hayley Mills. M-am instalat comod şi am urmărit filmul. În timp ce se joacă, împreună cu doi prieteni, ea descoperă în şură un cerşetor (interpretat de actorul Alan Bates) dormind în paie. "Cine eşti tu?" întreabă Mills. Vagabontul tresare, dar văzând că sunt doar nişte copii, mormăie: "Eu sunt Isus Hristos!".

   Dar copiii iau în serios răspunsul lui. Tot restul filmului (Fluieră în vânt) se poartă cu veneraţie, cu respect şi cu dragoste faţă de vagabond. Îi aduc mâncare şi pături, stau de vorbă cu el şi îi povestesc viaţa lor. Cu timpul, bunătatea şi grija lor îl schimbă pe vagabond, un condamnat evadat ce nu mai avusese până atunci parte de milă.

   Mama micuţei actriţe Hayley Mills a dorit ca această poveste să fie o alegorie care să ne ajute să înţelegem ce s-ar putea întâmpla dacă toţi am lua ad litteram cuvintele lui Isus despre săraci şi nevoiaşi. Slujindu-le lor, Îi slujim lui Isus. "Suntem un ordin contemplativ", a spus Maica Tereza unui american bogat care vizita India şi nu putea înţelege profunda ei dedicare faţă de săracii din Calcutta. "Mai întâi medităm la Isus, apoi ieşim să-L descoperim sub diferite chipuri."

   Reflectând la ultima parabolă din Matei 25, am devenit conştient că multe din întrebările mele despre Dumnezeu sunt întrebări-bumerang care se întorc la mine. De ce îngăduie Dumnezeu să se nască bebeluşi în ghetourile din Broklyn sau în marea morţii din Ruanda? De ce există pe lume închisori, adăposturi pentru vagabonzi, spitale sau tabere pentru refugiaţi? De ce nu a curăţat Isus lumea de mizerie cât timp a trăit pe pământ?

   În conformitate cu această parabolă, Isus a ştiut că lumea pe care o lasă în urmă va fi plină de săraci, flămânzi, deţinuţi şi bolnavi. Starea de neputinţă a lumii nu L-a surprins. El a făcut planuri de rezolvare: unul pe termen scurt şi altul pe termen lung. Planul pe termen lung vizează întoarcerea Sa cu putere şi slavă pentru a reface planeta Pământ. Planul pe termen scurt este de a încredinţa misiunea Sa celor care într-o bună zi vor anunţa eliberarea cosmosului. El S-a înălţat pentru ca noi să-I luăm locul.

   Adesea mă întrebam unde este Dumnezeu când oamenii suferă. Răspunsul se află într-o altă întrebare: "Unde este biserica atunci când oamenii suferă?"

(fragment)