În smerenia Lui -2-

Pentru a ajunge aici, e nevoie de două lucruri. Primul este stabilirea scopului neclintit și a deciziei ca de acum încolo să ne considerăm ca fiind nimic și să nu căutăm nimic pentru noi înșine, ci să trăim doar pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru. Celălalt lucru este credința care-și însușește puterea morții lui Hristos ca moarte a noastră față de păcat și ca eliberare a noastră de puterea lui. Această părtășie cu moartea lui Hristos pune capăt vieții din noi, în care păcatul este mai puternic decât noi, și este începutul unei vieți noi, în care Hristos este mai puternic decât păcatul.

Doar sub directa îndrumare și lucrarea puternică a Duhului Sfânt poate cineva înțelege, accepta și păstra acest adevăr. Dar mulțumim lui Dumnezeu că avem Duhul Sfânt! O, de ne-am încredința deplin călăuzirii Sale! El ne va călăuzi - este lucrarea Lui. El Îl va glorifica pe Hristos în noi. El ne va învăța să înțelegem că suntem morți față de păcat și față de vechiul sine și că viața lui Hristos și umilința Lui sunt ale noastre.

În felul acesta ne însușim prin credință smerenia lui Hristos. Aceasta poate avea loc imediat. Însă însușirea prin experiență este treptată. Gândurile și sentimentele noastre, chiar manierele și felul în care vorbim au fost atât de mult timp sub domnia vechiului sine, încât e nevoie de timp ca să le îmbibăm, să le impregnăm și să le transformăm cu și prin lumina cerească a smereniei lui Hristos. La început, conștiința nu este iluminată în mod desăvârșit, gustul spiritual și puterea de a discerne nu sunt încă deprinse din aceasta. Însă, cu fiecare reînnoire, prin credință, a consacrării în adâncul sufletului: Doresc să fiu smerit asemenea lui Isus, din El va ieși o putere care va umple întreaga ființă până când pe chip, în vorbe și în fapte se va observa sfințirea făcută de Duhul Sfânt, iar creștinul va fi cu adevărat îmbrăcat cu smerenie.

Fericirea unei smerenii ca a lui Hristos este nespusă. Ea are o mare valoare în ochii lui Dumnezeu: EL DĂ HAR CELOR SMERIȚI.

În viața spirituală se află sursa odihnei și a bucuriei. Pentru cel smerit, tot ceea ce face Dumnezeu este corect și bun. Smerenia este întotdeauna gata să-L laude pe Dumnezeu pentru cele mai mici binecuvântări pe care El i le dă. Smereniei nu-i este greu să se încreadă. Se supune necondiționat la tot ceea ce Dumnezeu spune. Cei doi oameni pe care Isus i-a lăudat pentru marea lor credință erau oameni care aveau o părere foarte umilă despre ei înșiși. Sutașul a spus: NU SUNT VREDNIC SĂ INTRI SUB ACOPERĂMÂNTUL MEU. Femeia siro-feniciană era mulțumită să fie numărată printre căței.

În contactul cu oamenii se află secretul binecuvântării și al iubirii. Omul smerit nu se simte ofensat și este foarte atent să nu ofenseze. E gata permanent să-și slujească aproapele pentru că a învățat de la Isus frumusețea divină a statului de slujitor. E un om plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.

O, ce chemare glorioasă pentru urmașii lui Hristos, să fie trimiși de Dumnezeu în lume pentru a dovedi că nu e nimic mai divin decât smerirea de sine.

Cel smerit Îl glorifică pe Dumnezeu, îi ajută pe alții să-L glorifice și în cele din urmă va fi glorificat împreună cu El.

CINE NU VREA SĂ FIE SMERIT CA ISUS?

O, TU, CEL CARE AI COBORÂT DIN CERURI ȘI CARE TE-AI SMERIT PÂNĂ LA MOARTE PE CRUCE, TU MĂ CHEMI SĂ IAU SMERENIA TA CA LEGE A VIEȚII MELE.

Doamne, învață-mă să înțeleg absoluta nevoie a acestei smerenii. Nu pot și nu trebuie să fiu un urmaș mândru al umilului Isus. În taina inimii și a cămăruței mele, în casa mea, în prezența prietenilor sau a dușmanilor, în prosperitate sau în greutăți, vreau să fiu plin de smerenia Ta.

O, iubitul meu Domn! Simt nevoia unei înțelegeri noi și mai profunde a răstignirii Tale și a părții pe care o am eu în ea. Descoperă-mi cum vechiul meu sine mândru este răstignit împreună cu Tine. Arată-mi în lumina Duhului Tău cum eu, copilul regenerat al lui Dumnezeu, sunt mort față de păcat și puterea lui și cum, în comuniune cu Tine, păcatul este fără putere.

Doamne Isuse, Tu cel ce ai biruit păcatul, întărește în mine credința că TU EȘTI VIAȚA MEA și că Tu vrei SĂ MĂ UMPLI CU SMERENIA TA dacă mă supun umplerii cu Tine și cu Duhul Tău Sfânt.

Doamne, speranța mea este în Tine. Prin credința în Tine, mă duc în lume să arăt că același fel de gândire care era în Tine este și în copiii Tăi și că el ne învață ca, în smerenie, să-l privim pe celălalt mai presus de noi înșine.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute la aceasta! Amin!