În blândețea Lui

Iată, Împăratul tău vine la tine, blând... Matei 21.5

Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Matei 11.29

Cuvintele primului verset au fost spuse de Domnul nostru Isus pe drumul spre cruce. Blândețea lui Isus s-a manifestat în special în suferințele Lui. Urmaș al lui Isus, care ești gata să stai sub cruce și acolo să privești Mielul înjunghiat pentru păcatele tale, nu-i așa că e un gând prețios acela că există o parte a lucrării Lui, ca Miel al lui Dumnezeu care a suferit, în care tu Îi poți purta chipul și poți fi asemenea Lui zilnic? Tu poți fi blând așa cum a fost El.

Blândețea este opusul a tot ceea ce este dur sau aspru sau tăios. Are legătură cu atitudinea pe care o avem față de cei inferiori nouă. Lucrătorii trebuie să-i mustre cu blândețe pe cei ce li se opun și tot cu blândețe să-i învețe și să-i aducă înapoi pe cei rătăciți -Galateni 6.1,2 Timotei 2.25. Ea exprimă atitudinea noastră față de superiorii noștri. Noi trebuie SĂ PRIMIM CU BLÂNDEȚE CUVÂNTUL (Iacov 1.21). Dacă soția i se supune soțului, ea trebuie să o facă într-un duh blând și liniștit care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. (1 Petru 3).

Ca una din roadele Duhului, blândețea trebuie să caracterizeze toate relațiile noastre atât cu frații noștri creștini, cât și cu oricine altcineva avem de-a face (Efeseni 4.2, Galateni 5.22, Coloseni 3.12, Tit 3.2) Ea este menționată în Scriptură alături de smerenie, pentru că aceasta este dispoziția interioară a cuiva din care se revarsă blândețea spre alții.

Poate că niciuna dintre minunatele virtuți care împodobesc imaginea Fiului lui Dumnezeu nu este mai rar văzută în cei care ar trebuie să fie exemple. Sunt mulți slujitori ai lui Isus în care se vede multă dragoste pentru suflete, multă slujire pentru salvarea altora și mult zel pentru voia lui Dumnezeu și care totuși nu sunt blânzi. Cât de adesea, când sunt ofensați pe neașteptate, fie acasă, fie în societate, se lasă cuprinși de supărare și mânie și trebuie să mărturisească pierderea odihnei sufletești în Domnul. Poate că nu e nici o altă virtute pentru care unii să se fi rugat mai fierbinte. Ei simt că ar da orice în relația cu soțul sau cu soția, cu copiii sau cu cei cu care lucrează ca să își poată înfrâna temperamentul și să arate blândețea și amabilitatea lui Hristos. Durerea și dezamăgirea experimentate de cei ce își doresc cu ardoare să fie blânzi sunt foarte mari în asemenea situații și, cu toate acestea, ei nu au descoperit unde stă secretul blândeții.

Stăpânirea de sine de care au nevoie le pare unora imposibil de aplicat și caută să se liniștească cu ideea că această binecuvântare aparține în mod natural doar anumitor tipuri de temperamente și că este prea diferită de propriul lor fel de a fi ca să li se aplice și lor. Și pentru asta găsesc tot felul de scuze. Ei nu consideră că e așa de gravă lipsa blândeții, socotind că, deși limba sau temperamentul le sunt aspre, totuși în inimă au dragoste. Și nici nu ar fi bine să fie prea amabili pentru că răul ar fi încurajat prin asta. Și astfel chemarea la o conformitate deplină cu blândețea sfântă a Mielului lui Dumnezeu este lăsată fără putere. Iar lumea va crede și mai mult că, la urma urmei, creștinii nu sunt cu mult mai diferiți de ceilalți oameni, deși afirmă, dar nu arată, că Hristos schimbă inima și viața după chipul Lui. Și sufletul însuși suferă și provoacă vătămare în Biserica lui Hristos prin necredincioșia sa de a-și însuși această binecuvântare a mântuirii - purtarea chipului și a asemănării cu Dumnezeu.

Acest har este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, sunt multe promisiuni glorioase făcute celor blânzi și care au fost rezumate de Isus în cuvintele FERICE DE CEI BLÂNZI, CĂCI EI VOR MOȘTENI PĂMÂNTUL. În Noul Testament, lauda ei constă în faptul că blândețea Lui este cea care dă o frumusețe supranaturală incomparabilă chipului Domnului nostru. Un duh blând este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. Este podoaba cea mai aleasă a Preaiubitului Fiu. Tatăl n-ar putea oferi un mai mare stimulent copiilor Lui pentru a o căuta mai presus de orice.

Pentru oricine care tânjește să aibă acest duh, cuvintele lui Isus sunt pline de mângâiere și încurajare: ÎNVĂȚAȚI DE LA MINE CĂCI EU SUNT BLÂND. Și la ce ne folosește să știm că EL E BLÂND? Nu am văzut deja oare că blândețea Lui face ca descoperirea lipsei blândeții noastre să fie și mai dureroasă?

Ceea ce-Ți cerem, Doamne, este ca să ne înveți cum putem să fim blânzi.

Răspunsul este același: ÎNVĂȚAȚI DE LA MINE, CĂCI EU SUNT BLÂND.

Suntem în pericolul de a căuta blândețea și alte virtuți ale Domnului nostru Isus ca daruri de care vrem să fim foarte conștienți înainte de a le practica. Dar nu aceasta este calea credinței.

Moise... nu știa că pielea feței lui strălucea...

el doar dorise să vadă gloria lui Dumnezeu. Sufletul care caută să fie blând, trebuie să știe că Isus este blând. Noi trebuie să ne facem timp să privim la blândețea Lui până când pe inima noastră se imprimă chipul Lui - doar El e blând, doar cu El poate fi aflată blândețea. Când începem să ne dăm seama de lucrul acesta, ne fixăm apoi inimile pe următorul adevăr: CEL BLÂND ESTE ISUS SALVATORUL. Tot ce este El și tot ce are El este pentru cei răscumpărați. Blândețea Lui este cea care trebuie să ni se transmită. Dar El nu o împarte dându-ne-o ca pe ceva din partea Lui. Nu, noi trebuie să învățăm că El singur este blând și doar când El intră și ia stăpânire inima și viața, El aduce blândețea Lui cu El. Doar cu blândețea lui Isus putem fi blânzi!

Știm că Isus, cât a fost pe pământ, a avut puțin succes în a-i face pe ucenici să fie blânzi și smeriți. Acest lucru s-a întâmplat fiindcă El nu obținuse încă noua viață și nu putea încă să ofere, prin învierea Sa, Duhul Sfânt. Dar acum o poate face. El a fost înălțat de atunci la puterea lui Dumnezeu ca să domnească în inimile noastre, să învingă orice dușman și să continue în noi propria Sa viață sfântă. Isus a fost exemplul nostru vizibil pe pământ ca să putem vedea în El cum arată acea viață ascunsă pe care avea să ne-o dea din ceruri și că El Însuși avea să fie în noi.

ÎNVĂȚAȚI DE LA MINE, CĂCI EU SUNT BLÂND ȘI SMERIT CU INIMA - ACEST CUVÂNT RĂSUNĂ NEÎNCETAT ÎN URECHILE NOASTRE CA RĂSPUNS AL DOMNULUI LA TOATE PLÂNGERILE RĂSCUMPĂRAȚILOR LUI CU PRIVIRE LA DIFICULTATEA ÎMBLÂNZIRII TEMPERAMENTULUI. O, FRATE, DE CE ESTE ISUS, ISUS AL TĂU, VIAȚA ȘI PUTEREA TA? DE CE ESTE EL BLÂND ȘI SMERIT DACĂ NU PENTRU A-ȚI DA, ȚIE CĂRUIA EL ÎȚI APARȚINE PE DEPLIN, PROPRIA LUI BLÂNDEȚE?

De aceea, crede numai! Crede că Isus poate să-ți umple inima cu duhul Lui de blândețe. Crede că Isus va înfăptui în tine, prin Duhul Lui, lucrarea pe care în zadar te-ai străduit să o faci.

IATĂ, ÎMPĂRATUL TĂU VINE LA TINE, BLÂND!

Primește-L cu bucurie să locuiască în inima ta. Așteaptă-te să ți Se descopere. De asta depinde totul. Învață de la El că El e blând și smerit cu inima și vei găsi odihnă pentru sufletul tău.