Iisus cel neprihanit

   Iata o metoda cruciala de lupta pentru speranta ta in momentul acela (CE VEI FACE DACA INIMA TA TE CONDAMNA PENTRU CA STII CA DRAGOSTEA ESTE UN SEMN AL NASTERII DIN NOU? CUM VEI DUCE LUPTA PENTRU SIGURANTA IN MOMENTUL ACELA?); ea depinde de o distinctie clara intre credinta in Hristos si dragostea de oameni: mergi la 1 Ioan 2.1 si citeste: "Copilasii mei, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva pacatuieste (adica, daca nu reuseste sa-i iubeasca pe altii asa cum trebuie), avem la Tatal un Aparator (sau avocat; greceste: paraclet, adica aparator, ajutor), pe Iisus Hristos cel Drept." Ioan considera ca si atunci cand gresesti, adica, cand pacatuiesti, cand nu iubesti asa cum ar trebui - ai un avocat inaintea lui Dumnezeu. Iar acest avocat este numit "Cel Drept". Cu alte cuvinte, El este desavarsit (vezi Romani 8. 33-34).

   Chiar daca tu ai pacatuit, El nu a pacatuit niciodata. Chiar daca tu nu ai reusit sa iubesti asa cum ar trebui, El niciodata nu a esuat sa iubeasca asa cum trebuie. Iar Aceasta persoana desavarsita sta inaintea lui Dumnezeu si iti este avocat - nu impotriva ta, ci pentru tine. Tocmai pentru ca tu ai esuat. "Dar daca cineva pacatuieste, avem un Aparator ...  Cel Drept."

   Accentul cade pe neprihanirea Lui - lipsa Lui de pacat. Asupra faptului ca El infaptuieste in mod desavarsit ceea ce noi nu am reusit sa facem. Credinta care il primeste pe Iisus este motivul pentru care acest lucru actioneaza in favoarea noastra. Atunci cand credinta il primeste, El este tot ceea ce avem noi nevoie inaintea lui Dumnezeu. El este neprihanirea noastra si desavarsirea noastra si dragostea noastra desavarsita. Aceasta este adancimea sperantei noastre inaintea unui Dumnezeu sfant.

   Acesta este motivul pentru care este atat de important sa intelegem ca credinta in Iisus este diferita de iubirea de oameni si este radacina ei. A crede in Iisus inseamna a-L primi pe El. A iubi pe altii inseamna sa te apropii de ei. Putem sa ne apropiem de ei in mod imperfect deoarece L-am primit pe Iisus ca desavarsire a noastra. A-L primi pe Iisus inseamna ca El este temeiul mantuirii noastre. El este adancimea temeliei sperantei noastre. Neprihanirea Lui, desavarsirea Lui si dragostea Lui sunt cele care conteaza in ultima instanta in favoarea noastra inaintea Tatalui Ceresc. Ceea ce Il accepta pe Iisus ca neprihanire, desavarsire si dragoste inlocuitoare pentru mine este credinta in Iisus si nu dragostea de oameni.

   Acesta este motivul pentru care eu pot sa am speranta chiar si atunci cand ma poticnesc. Faptul ca raman in picioare cu Dumnezeu se datoreaza neprihanirii Aparatorului meu. Aparatorul meu desavarsit, Iisus Hristos, spune astazi: "Tata, de dragul Meu, priveste cu bunavointa spre slujitorul tau imperfect, ... Pentru dragostea mea desavarsita, priveste cu bunavointa spre el si dragostea lui imperfecta. Tu cunosti toate lucrurile, Tata. Tu stii ca in inima lui, el se bazeaza pe Mine si se increde in Mine. Prin urmare, Eu sunt al lui, iar dragostea mea desavarsita este a lui."

APARATORUL NOSTRU DESAVARSIT

   Dumnezeu ma vede pe mine in Hristos. Iar eu nu cad in disperare din pricina esecurilor mele. Nu sunt paralizat de desnadejde. Imi marturisesc esecul in ceea ce priveste dragostea (1Ioan 2.2). Si imi asigur inima (1 Ioan 3.19) ca Dumnezeu ma vede prin Aparatorul meu - Aparatorul meu desavarsit.

   Inchei, deci, de unde am plecat. Am vrut sa vezi tu insuti ca abilitatea noastra de a iubi pe altii in mod imperfect este inteimeiata pe faptul  ca in Hristos deja iubim in mod desavarsit. Adica, faptul ca El ii iubeste in mod desavarsit ni se socoteste noua, ca noi ii iubim in mod desavarsit, daca suntem in El doar prin credinta. El este desavarsirea de care avem nevoie inaintea lui Dumnezeu. Si o avem, nu prin faptul ca-i iubim pe altii, ci prin faptul ca ne incredem in El. Tocmai aceasta siguranta este cheia iubirii de oameni. Iar daca noi pierdem aceasta cheie, pierdem totul, inclusiv puterea de a-i iubi pe altii.