Iertarea cârmuitoare

   Acest fel de iertare o găsim în următoarele pasaje din Biblie: Matei 9.2, 5-6, Iacov 5.15 şi Matei 6.14-15, 18, 21-35.

   Ce este iertarea cârmuitoare a lui Dumnezeu? Eu sunt încredinţat că dacă aş fi cunoscut cârmuirea lui Dumnezeu imediat după ce am fost mântuit, aş fi fost scutit de multe necazuri şi probleme.

   Putem continua aici pilda cu fata: înainte, mama ei lăsa întotdeauna uşile din casă descuiate, inclusiv uşa de la bucătărie şi de la bufetul din bucătărie. Niciodată nu încuia bufetul în care punea mâncarea. Dar, de data aceasta, când a venit acasă a descoperit că o parte din mâncarea din bufet fusese consumată. Acum, întrucât mama ştia ce s-a întâmplat, fata este obligată să-şi mărturisească păcatul şi să ceară iertare. Mama o iartă şi chiar o sărută. Incidentul este considerat încheiat şi comuniunea este restabilită. Totuşi, data viitoare când mama pleacă de acasă, ea încuie toate uşile. Modul ei de a acţiona s-a schimbat. Părtăşia este un lucru, dar cârmuirea este cu totul altceva.

   Ce este cârmuirea? Cârmuirea este o cale. Cârmuirea lui Dumnezeu este calea lui Dumnezeu, administrarea lui Dumnezeu. Mama poate să ierte păcatul fetei şi să restabilească comuniunea lor, dar data viitoare când va pleca, ea va încuia atât uşa la bufet cât şi pe cea de la bucuătărie. Cu alte cuvinte, ea şi-a schimbat calea. A restabili părtăşia este uşor, dar a restabili calea nu este aşa de uşor. Mama se teme că fiica ei ar putea să facă din nou acelaşi lucru. Ea nu-i mai poate da fetei libertate deplină, ci trebuie să-i pună unele îngrădiri. Felul ei de a fi s-a schimbat. Reţineţi. Dumnezeu ne tratează într-un mod similar. Este relativ uşor de obţinut iertarea care restabileşte părtăşia. Cel care îşi mărturiseşte sincer păcatul, redobândeşte părtăşia. În momentul în care îşi mărturiseşte  păcatul, Dumnezeu restabileşte părtăşia cu el. Totuşi, Dumnezeu poate să-şi schimbe calea faţă de el. Se poate ca disciplina lui Dumnezeu să vină imediat asupra lui, se poate că Dumneze nu-i va mai da atâta libertate câtă a avut înainte.

   La fel poate să vină o altă zi, când Dumneze îşi îndepărtează mâna Sa ce disciplinează, şi aceasta o numim noi iertare cârmuitoare. În cazul mamei, aceasta va însemna că va veni ziua când ea va cunoaşte că fiica ei a devenit demnă de încredere, astfel încât va lăsa uşile neîncuiate. Aceasta este iertarea cârmuitoare.

   Iertarea ce restabileşte părtăşia este un lucru, pe când iertarea cârmuitoare este cu totul altceva. Un alt exemplu de acest gen ar putea fi un tată care are mai mulţi fii. El îi lasă pe fiii lui să meargă afară la joacă după masă, de la ora patru până la ora şase, ora cinei. Într-o zi, ei ies afară şi se bat cu alţi copii. Tatăl îi iartă şi le mai dă voie să meargă afară. Dar ce se va întâmpla dacă aceşti copii se bat în fiecare zi când ies afară? Ce va face atunci tatăl? Deşi copiii s-ar putea să-şi mărturisească zilnic păcatul şi să primească zilnic iertare, totuşi tatăl, şi-ar da seama că metoda lui este greşită, cârmuirea lui asupra copiilor nu este bună. Aşa că el le spune fiilor săi: "Pentru că vă bateţi în fiecare zi când mergeţi afară, începând de mâine veţi fi închişi în casă." Aceasta este mâna tatălui.

   Şi tu s-ar putea să păcătuieşti împotriva lui Dumnezeu, şi la fiecare mărturisire a păcatului, Dumnezeu te iartă. Totuşi aceasta nu-L împiedică pe Dumnezeu  să-ţi acorde o nouă pedeapsă. Întrucât Dumnezeu te-a iertat, părtăşia ta cu Dumnezeu poate fi restabilită. Dar Dumnezeu îşi va schimba calea faţă de tine. Este foarte important să ştim că mâna disciplinară a lui Dumnezeu nu se îndreaptă cu uşurinţă asupra noastră, dar mâna, odată întinsă, nu poate fi îndepărată uşor. Până ce Dumnezeu nu are deplină certitudine că copiii Săi sunt bine, mâna Sa cârmuitoare nu va fi îndepărtată. Să ne reîntorcem la cea de-a doua pildă: văzând că ei se iau la bătaie zilnic, tatăl îi închide în casă timp de o săptămână, două săptămâni, o lună, chiar două, până ce el va fi convins că fiii săi nu vor mai fi neascultători şi nu se vor mai bate cu alţii. Apoi probabil că le va spune fiilor săi că, întrucât au fost destul de buni în timpul celor două luni, vor avea voie să meargă afară ziua următoare pentru zece minute. Tatăl începe să-şi îndepărteze mâna cârmuitoare. Acele zece minute afară le putem numi iertare cârmuitoare. Modul de cârmuire începe să se schimbe, deşi tatăl încă îi urmăreşte pe fiii săi, pentru a vedea cum se comportă faţă de alţi copii. Dacă ei nu se vor bate în decursul celor zece minute, se poate ca ziua următoare el să le dea voie o jumătate de oră afară. Mai târziu le poate îngădui să se joace timp de o oră. După una sau două luni el le poate permite să se joace afară de la ora patru la ora şase, aşa cum obişnuiseră să facă. Când acea zi soseşte, iertarea sa cârmuitoare este acordată deplin fiilor săi.

   Aşadar, fraţilor, ce este iertare cârmuitoare? Este ceva foarte diferit de iertare veşnică, de iertarea încredinţată sau de iertarea care restabileşte părtăşia. Ea este ceva ce vorbeşte despre faptul că Dumnezeu se îngijeşte de noi, se ocupă de noi şi ne disciplinează.