Ierihon - Atitudinea faţă de Satan

   Ierihonul - Atitudinea faţă de Satan

   Cea mai clară referire privitor la semnificaţia Ierihonului se află în cartea Iosua. Acolo putem urmări cucerirea întregii cetăţi a Ierihonului.

   "Atunci a jurat Iosua şi a zis: "Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului!"" (6.26). Aşadar, Ierihon înseamnă blestemat. Această porţiune de istorie biblică descrie felul în care copiii lui Israel i-au învins pe vrăjmaşii lor pentru prima dată la Canaan. Numeroasele popoare din Canaan, vorbind din punct de vedere spiritual, reprezintă duhurile rele ale diavolului. Acesea pot fi puse în legătură cu duhurile răutăţii care se află în locurile cereşti menţionate în Efeseni 6.12. Iar aceştia sunt duşmanii cu care noi, creştinii, ne luptăm si azi.

   Noi trebuie să învingem nu numai carnea şi lumea, ci şi pe duşman!

   Şi este o singură cale de a-l învinge: crezând Cuvântul lui Dumnezeu şi acţionând în consecinţă!

   Noi credem că vom obţine rezultatul promis atunci când acţionăm potrivit Cuvântului Său. Dumnezeu a vorbit, şi asta nu-i deajuns. Cei care locuiesc în Ierihonul zilelor noastre se laudă că cetatea este a lor, noi declarăm căci credem în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei spun că zidurile cetăţii ajung până la cer, noi spunem că Dumnezeul nostru locuieşte în ceruri. Ei spun că tot teritoriul ocupat de cetate le aparţine, noi afirmăm că Dumnezeu ne-a promis să ne dea orice loc pe care-l va călca talpa piciorului nostru (vezi Iosus, 1.3).

   Mulţi creştini cunosc doar lupta dintre duh şi carne; nu sunt conştienţi de lupta care se dă între noi, credincioşii, şi duhurile rele, descrisă în capitolul 6, Efeseni. Adevărata luptă spirituală se dă între noi pe de o parte, şi Satan cu duhurile lui rele, pe de alta. În această luptă sunt angajaţi toţi creştinii maturi, căci copiii lui Dumnezeu de pe acest pământ sunt adesea atacaţi de duhurile rele. Astfel de atacuri vin uneori din afară, uneori sunt atacuri în trup, în gânduri, în sentimente, iar uneori în duh. Acum, mai ales, în ceasul de pe urmă, puterile răului îşi vor dubla eforturile de a-i împiedica pe credincioşi ca să-L slujească bine pe Dumnezeu, făcându-i să se îngrijoreze asupra a tot felul de lucruri. Mult prea ades, creştinii nu sunt conştienţi ca sunt atacaţi de duhurile rele. Ei nu înţeleg de ce totul pare sa le stea împotrivă, producându-le confunzie şi necaz. Mult prea adesea ei atribuie lucrurilor o cauză naturală, fără să-şi dea seama că e vorba de o apăsare supranaturală din partea duhurilor rele.

   În acest ceas de pe urmă este foarte important ca cei credincioşi să-şi recunoască duşmanul şi să ştie cum să lupte împotriva lui şi să-l învingă.

   Chiar dacă am biruit carnea şi lumea, totuşi nu vom progresa prea mult dacă  nu vom birui lucrările celui rău. Prăbuşirea Ierihonului de altădată nu s-a putut nicidecum atribui puterii omeneşti, ci:

   1. Cuvântului lui Dumnezeu, şi

   2. poziţiei pe care s-au situat copiii lui Israel.

   Pentru a birui duhurile cele rele, noi trebuie:

   1. să nu acordăm atenţie împrejurărilor şi sentimentelor, ci să credem în cuvântul promisiunii lui Dumnezeu, punându-l astfel pe vrăjmaş pe fugă;

   2. să rămânem în poziţia cerească pe care Dumnezeu ne-a dat-o, ţinându-l astfel pe Satan şi duhurile lui rele sub picioarele noastre.

   Fără Cuvântul lui Dumnezeu şi fără a ne situa, prin credinţă, pe poziţia pe care Dumnezeu ne-a dat-o, nu poate fi biruinţă asupra duşmanului!