Gura şi glasul Lui -1-

   Mă aflam pe un vârf de deal şi ascultam zgomotul produs de un canion la sute de picioare adâncime. Din poziţia în care mă aflam nu vedeam nimic, dar urechile înregistrau tumultul apei curgătoare. Spargerea valurilor mării, căderea unei ploi torenţiale şi urletul unei cascade aduc mesaje de forţă şi urgenţă care necesită atenţia noastră. Vocea apei ne vorbeşte de o forţă uriaşă care irigă hectare întregi de recoltă şi hrăneşte milioane de oameni. Ea poate fi transformată în energie electrică şi să lumineze un oraş. De asemenea ea se poate revărsa, poate ieşi din matcă şi într-o furie cumplită să distrugă vieţi şi bunuri omeneşti.

   Numele lui Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu. El dă expresie divinităţii. Creaţia este expresia caracterului Lui. Vocea Lui a adus lumile în fiinţă şi a azvârlit galaxiile în spaţiu. Ea a creat notele unei scări muzicale şi culorile curcubeului. El a vorbit, iar oamenii au scris o carte care a supravieţuit secole întregi şi care mai trăieşte şi astăzi, ca o mărturie puternică a naturii şi puterii Lui. El L-a exprimat personal pe Dumnezeu, într-o formă umană, pe pământul acesta. Cuvintele Lui neasemuite au scos draci, au vindecat bolnavi şi au înviat morţi. Chiar şi duşmanii Lui, care L-au auzit, au marturisit: "Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta".

   Nimeni nu poate da o descriere completă a glasului Domnului. Dacă am reuşi să stabilim o metodă anume prin care Dumnezeu să comunice cu oamenii, El ne-ar lua oricând prin surprindere, inventând alta. Mintea omenească este guvernată de tipare şi caută întotdeauna un teren cunoscut în care să se poată desfăşura. Domnul ne conduce pe culmi înca nedescoperite, ca noi să ne putem încrede mai degrabă în persoana Lui decât în experienţele noastre. Ilie a căutat glasul Domnului în vânt, cutremur şi foc, dar în acel moment Dumnezeu nu vorbea prin aceste lucruri. Glasul Lui s-a descoperit blând şi liniştit, gata să înveţe şi să călăuzească. Există oameni care caută întotdeauna să audă glasul Domnului într-un mod dramatic. Ei trebuie să înveţe să se liniştească şi să asculte instrucţiunile date pe un ton normal şi potolit. Scriitorul a compus imnul în felul acesta: "Cât de liniştit, cât de liniştit, ne este dat, darul minunat! Astfel împarte Dumnezeu inimile omeneşti imnurile cereşti". De partea opusă sunt cei care au tras concluzia că Dumnezeu vorbeşte întotdeauna într-un mod blând şi liniştit. Chiar o cercetare rapidă a Scripturii demonstrează contrariul.

   Glasul pe care Ioan l-a auzit, atunci când Fiul Omului i-a vorbit, era "ca vuietul unor ape mari". Era glasul Lui de după înălţarea Sa. Acum Domnul stătea în mijlocul bisericilor. În tonul Lui nu era nici o ezitare, nici şovăială. El a mustrat bisericile într-un mod categoric şi a promis judecată împotriva neascultării repetate şi o răsplată sigură pentru biruitori.

   Din gura al cărei glas era ca vuietul unor ape multe "ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri". O sabie nu este nimic mai mult, nici mai puţin decât un instrument de luptă. Este un instrument care desparte. Domnul Isus le-a spus hotărât ucenicilor: "Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ, n-am venit să aduc pacea, ci sabia". El a spus că venirea Sa va scinda familii, aşa cum o făcuse de mai multe ori şi în Vechiul Testament. Cuvântul lui Dumnezeu a fost Acela care a despărţit pe Cain de Abel, pe Iacov de Esau şi pe Iosif de fraţii lui. În cartea Faptele Apostolilor, oriunde era propovăduită Evanghelia aducea tulburarea. Băgaţi această sabie în teacă şi atunci oamenii vor merge liniştiţi în pedeapsa veşnică.