Gândirea cubică

Text biblic - Psalmul 73

Psalmii sunt crâmpeie din viaţa spirituală a unor oameni ai lui Dumnezeu din vechime. Sunt expresia unei experienţe cu Dumnezeu a unor oameni ai Lui de mult. În nici un alt loc din Cartea Sfântă noi nu regăsim aşa de minunat, aşa de clar ca în psalmi. Aceasta pentru că cei care au scris psalmii, sunt oameni ca şi noi. Au trecut prin aceleaşi stări afective prin care trecem si noi d emulte ori. De multe ori un psalm te scoate dintr-o gafă spirituală văzând cum a ieşit la rândul lui dintr-o situaţie asemănătoare autorul acesteia.

Psalmul 73 este istoria spirituală a unui om al lui Dumnezeu. Psalmul ne prezintă niste lupte şi probleme pe care şi le-a pus omul acesta, în care era să se prăbuşească, dar apoi ne arată modul minunat în care el a ajuns la o viaţă demnă, adevărată.

Problema ce şi-o pune în acest psalm omul lui Dumnezeu este diferenţa covârşitoare dintre viaţa lui materială şi viaţa materială a celor necredincioşi. Ani de zile i-a mers rău: nedreptate, apăsare, batjocură, ocara... ani de zile, până a obosit. S-a uitat în jur şi i-a văzut pe cei necredinciosi: servicii bune, afaceri grase, case mari, relaţii... 'Li se bulbucă ochii de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima. Râd si vorbesc cu răutate de asuprire, vorbesc de sus, îşi înalţă gura pâna la ceruri şi limba le cutreieră pământul'. Totul le merge bine!

Atunci eu de ce mai cred în Dumnezeu? Unde este Dumnezeul acesta în care mă încred eu? Aceasta este viaţa unui credincios?

'Era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii. '

'Degeaba mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie, căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit. '

Oare nu aceasta este şi experienţa ta? Mărturisesc că aveam o reţinere cu privire la mesajul ce urma sa vi-l împărtăşesc azi dar înainte de a coborî am deshis Biblia lucru pe care eu îl fac foarte rara şi am zis: 'Doamne, dă-mi un cuvânt şi arată-mi despre ce să vorbesc de aici'. Şi ascultaţi cuvântul lui Dumnezeu:

'Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă iscusită ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. '

Am zis 'Aici trebuie să fie cineva mai mult decât doborât de întristare. Aici trebuie să fie suflete care să aibă nevoie de înviorare. ' Am înţeles că această stare trebuie să aibă un răspuns pentru sufletul tău.

Ce s-a întâmplat cu omul lui Dumnezeu este că el a intrat într-o luptă spirituală.

Ispita vine cam aşa: ; Uite, la toţi le merge bine, toţi au de toate, numai ţie îţi merge rău. ' Ispita totdeauna întunecă mintea şi în acele momente nu mai raţionezi, nu mai vezi nimic decât pofta. Nimic nu mai există sfânt pentru tine, nimic. Oricât de organizat şi de calculat ai fost, oricât de tare ai fost, uiţi totul şi tot orizontul ţi se întunecă!

Ispita este logică! Diavolul vine cu o logică de fier: 'Tu nu vezi că Dumnezeu te-a părăsit, a uitat de tine în cel mai bun caz? Degeaba ai crezut, degeaba mai trăieşti pe lumea aceasta! ' Logică de fier. Ce să mai răspunzi unor astfel de argumente?

Aşa vine ispita. Ea vine cu o logică de fier când e vorba să furi, să minţi, să curveşti. Diavolul spune, îţi demonstrează chiar, că numai aşa este logic să faci. Altă cale de ieşire nu mai ai. Eşti orb, întunecat de argumente logice şi tu nu mai ai nimic de zis. Atunci eşti gata să cazi.

Într-o astfel de situaţie se afla omul lui Dumnezeu. Nu-i aşa că situaţia aceasta s epotriveste de minune cu situaţia ta? Dumnezeu mi-a spus că exact asta e şi situaţia ta! Aş vrea ca împreună să vedem cum a reuşit omul lui Dumnezeu să rămână totuşi în picioare. Sunte trei lucruri fundamentale ce l-au ţi ut în picioare pe el şi care te vor ţine si pe tine, dacă vei lua aminte la ele:

1. El face un raţionament în versetul 15: 'Dacă aşa zice 'Vreau să vorbesc ca ei', iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi. '

Ispita vine şi-ţi spune 'Fii ca ei! ' Minţi ca ei! Dedă-te la mârşăii, zi ca ei, numai să te lase în pace, fă un compromis şi se termină toate necazurile tale! Este logic şi clar, şi tu nu poţi decât să asculţi de mine şi să faci aşa! '

'Dacă aş zice 'Vreau să vorbesc ca ei', iată că n-aş fi credincios nemului copiilor Tăi'. Omul acesta s-a gândit la ceilalţi fraţi ai săi. 'Dacă eu m-aş lepăda de toate, mai întâi, eu i-aş răni pe fraţii mei'. Vă mărturisesc că cel mai grav lucru c el-am simţit eu atunci când am căzut d ela credinţă a fost faptul ca am simţit rana fraţilor mei, eu i-am ranit pe cei dragi prin căderea mea. Omul acesta s-a gândit la ceilalţi, s-a gândit la ceea ce s-ar putea întâmpla după căderea sa. 'Nu vreau să-i rănesc pe cei care până acum au crezut în mine. Vreau ca pentru ei să rămân om! '

O, dacă în clipa ispitirii ţi-ar veni în minte lucrurile din Casa lui Dumnezeu, bucuriile avute acolo, cum te-ai rugat, cum ai cântat cu copiii lui Dumnezeu! Atunci ţi-ai zice: 'Ce vor zice cei cu care m-am rugat, cu care am avut atâtea clipe înălţătoare? Ce va zice însuşi sufletul meu că i-am trădat crezul? O, Doamne, nu mă lăsa să-mi degradez fraţii! Nu mă lăsa să-i amărăsc! Ajută-mă să rămân om pentru ei! '

Acesta este primul suport pentru omul lui Dumnezeu: Dacă m-aş deda cu cei răi la ale lor, n-aş mai rămâne credincios copil al lui Dumnezeu.